Rufele murdare par a nu se termina niciodată, mai ales dacă stai cu întreaga familie. Spălatul hainelor este o sarcină care pare a te aștepta mereu, indiferent de cât de des o practici. Dacă este atât de greu în prezent, imaginează-ți cum stăteau lucrurile la începutul secolului al XX-lea. Atunci, se încălzeau oale mari cu apă deasupra unui foc, iar spălarea hainelor se făcea pe o placă specială în cazul în care aveai noroc. Iar în cazul în care nu aveai noroc, hainele se băteau pe o piatră până se curățau. Spălatul hainelor se făcea de cele mai multe familii o dată pe săptămână, ceea ce ducea la purtarea în repetate rânduri a puținelor haine pe care le dețineau oamenii. Prima mașină de spălat electrică, numită Thor, a fost comercializată în 1908 în Chicago, iar era spălatului hainelor de mână a ajuns la sfârșit.

Înainte de paturile comode care există acum, erau cele mai inconfortabile paturi din toate timpurile, care aveau saltele din paie. În trecut, paiele erau folosite pentru paturi, deoarece penele erau greu de găsit sau dura foarte mult până când erau strânse suficiente pentru saltele. Paiele și iarba erau peste tot, iar oamenii puteau umple o saltea cu ușurință cu ajutorul acestora. Dar indiferent cât de multe paie erau folosite pentru saltele, acestea găseau întotdeauna o modalitate de a ieși din saltea. Iar aceste saltele mai veneau și cu o altă problemă: gândacii. Din fericire, acum trăim în epoca saltelelor și lenjeriilor curate.

Din 1919 până în 1933, americanii ce își doreau să se bucure de un pahar cu alcool după o zi lungă și grea nu puteau merge la magazinul local să își ia o sticlă de vin. Nu puteau merge nici la cel mai apropiat bar pentru a face acest lucru. În această perioadă, alcoolul era interzis. Fusese interzis de către guvern, pentru a proteja oamenii de pericolele abuzului de alcol. Însă această prohibiție a transformat oamenii normali în criminali, iar criminalii în celebrități. Producția și distribuția de alcool ilegale reprezintă afacerea perfectă pentru grupurile organizate. Iar din această cauză prohibiția a fost un eșec uriaș. A fost, în cele din urmă, abrogată pe 5 decembrie 1933.

Dacă nu erai destul de norocos să locuiești lângă un râu, șansele ca apa să fie din abundență erau foarte mici și nu era neobișnuit ca toți oamenii dintr-o gospodărie să folosească aceeași apă de baie. Băile erau făcute într-o anumită ordine, de obicei tatăl fiind primul, urmat de toți ceilalți. Imaginează-ți că faci baie în apa în care părinții și frații tăi s-au îmbăiat deja. Deși ierarhia încă mai există în locuințele în care familiile au o singură baie, cel puțin acum ai apa și cada la dispoziția ta.

În secolul al XVIII-lea, nu existau foarte multe opțiuni pentru obținerea unei diplome medicale reale. Oamenii puteau alege să studieze în Edinburgh, Leiden sau Londra, dar cei mai mulți nu își puteau permite acest lucru. În consecință, ucenicia era modul în care cei mai mulți oameni deveneau doctori. Un ucenic petreceau doi sau trei ani cu un medic practicant în schimbul unei taxe și făcea lucruri neplăcute înainte de a practica medicina pe cont propriu. Nu era exact echivalentul unei educații medicale moderne.

Ar putea părea ciudat în prezent, dar în secolul al XIX-lea nu prea exista noțiunea de adolescență. Existau copii și adulți. Abia după inventarea automobilelor și deschiderea liceelor, persoanele de la 13 la 19 ani au început să fie recunoscute ca un grup distinct. În loc să se căsătorească la vârsta de 15 sau 16 ani, părinții au început să le îngăduie copiilor să crească mai mult. Băieții le făceau curte fetelor acasă la părinții acestora, dar odată cu apariția mașinilor, copiii erau pe cont propriu și începuseră să iasă la întâlniri, departe de ochii părinților.

Nu existau legi pentru adopție în trecut. Multe femei tineri nășteau copii în secret și-i dădeau pe aceștia rudelor, prietenilor de familie și orfelinatelor, fără a completa vreodată acte, iar persoanele care adoptau copii nu completau nimic, de asemenea. 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!