La urma urmei, ți se pare că nevoia de atenție a pisicii a crescut odată cu venirea pe lume a unui copil în familie, câinele familiei nu se comportă la fel în preajma altor persoane așa cum o face când ești alături de partenerul tău, etc. Însă pot experimenta gelozie animalele?

În ciuda părerilor stăpânilor de animale, oamenii de știință s-au străduit să studieze și să identifice emoțiile la animale, în special având în vedere dificultatea prejudecăților. Dar cercetările încep să sugereze că gelozia este cel puțin o emoție primordială pe care o împărtășesc oamenii și animalele, în special câinii și primatele.

Este important să îți dai seama că, deși termenii de gelozie și invidie pot fi folosiți uneori interschimbabil, psihologii consideră că acestea sunt două emoții foarte diferite. Invidia este o emoție care apare atunci când ne lipsește ceva, fie că este vorba despre un atribut personal sau despre un obiect anume pe care îl are altcineva. Gelozia, pe de altă parte, necesită un triunghi social și apare atunci când cineva sau ceva amenință o relație specială.

Pentru a o persoană sau un animal să simtă gelozie, trebuie să aibă capacitatea cognitivă de a recunoaște, la un anumit nivel, importanța unei relații și de a măsura potențialele amenințări pentru această relație.

Cele mai multe cercetări pe tema geloziei au avut ca temă relațiile sexuale și romantice, dar gelozia poate să apară și în alte situații, cum ar fi între prieteni, colegi sau membri de familie. De fapt, cercetările arată că bebelușii cu vârsta de 6 luni au fost geloși atunci când mamele lor au interacționat cu un alt copil. Acest lucru sugerează că gelozia este o emoție înnăscută, care nu a fost învățată și care a evoluat pentru a proteja orice tip de relație socială. Aceasta poate exista și în viața animalelor sociale.

În 2014, cercetătorii de la Universitatea din California, San Diego, au modificat experimentele pentru sugari, adaptându-le pentru câini. Cercetătorii au descoperit că animalele de companie au fost mai geloase atunci când stăpânii lor au interacționat cu un manechin câine care părea real decât când citeau sau interacționau cu alte obiecte. O treime dintre câini au încercat să intervină între proprietarii lor și câinele manechin, iar un sfert dintre ei chiar l-au mârâit sau atacat pe câinele manechin.

În cazul câinilor care nu au manifestat gelozie, cercetătorii suspectează că animalele și-au dat seama că manechinul nu era un câine real sau că nu aveau legături foarte puternice cu stăpânii lor. Oamenii de știință au documentat gelozia și în cazul unei specii de maimuțe monogame. Aceștia încearcă să folosească animalele pentru a înțelege mai bine neurobiologia acesti emoții puternice.

Ca răspuns la rivalii romantici, masculii maimuțelor titi devin agresivi, se poziționează între partenere și potențialii rivali. Ocazional își constrâng fizic partenerele pentru a le împiedica să se deplaseze către rivali. Cercetarea a fost publicată în luna octombrie a anului 2017 în revista Frontiers in Ecology and Evolution, iar oamenii de știință au analizat masculii care interacționau cu rivalii pentru 30 de minute, precum și femele rivale care au interacționat cu masculii. Atunci când și-au observat rivalii, maimuțele au înregistrat un nivel crescut de testosteron, hormon asociat cu agresivitatea și competiția, și cortizol, un hormon corelat cu stresul social. În plus, scanările creierului au arătat că primatele au avut o activitate crescută într-o zonă a creierului asociată cu excluderea socială la oameni și o altă zonă asociată cu comportamentul agresiv.

Studiile arată că foarte mulți stăpăni de animale raportează semnale consistente de gelozie ale animalelor domestice, inclusiv în cazul cailor, păsărilor și pisicilor.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!