Cum le vorbim copiilor despre subiecte sensibile: Ghid pe vârste
Casă şi familie · Copii / De Amalia Skelton, 22.08.2018

Vrei să-i protejezi tot timpul, însă este foarte dificil să ferești copiii de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Află cum le vorbim copiilor despre subiecte complicate, în funcție de vârstă.

Cu siguranță îți dorești ca micul membru al familiei tale să își păstreze inocența cât mai mult timp, însă acest lucru poate deveni o provocare atunci când copilul pune întrebări complexe și nu ești sigur cum ar trebui să discuți cu el despre anumite subiecte. Realitatea nu este deloc similară cu poveștile pe care i le citești, însă nici nu vrei să ia contact cu ea în mod brutal. 
 
Copiii pot înțelege logica diferitelor acțiuni fără să fie nevoie să le explici exact ce se întâmplă. Contează foarte mult cum le vorbim copiilor pentru ca în timp să reușească să-și formeze propria părere despre diferite evenimente sau acțiuni întreprinse de persoanele din jurul lor. Nu trebuie să încerci să eviți subiectele dificile, ci mai degrabă să folosești un limbaj adaptat vârstei copiilor pentru a-i ajuta să realizeze cum ar trebui să reacționeze.
 
„Copiii au o gândire profundă. Imaginația lor nu se limitează doar la povești și jocuri. Dacă reușești să folosești cuvinte pe care le înțeleg și le dai exemple din viața de zi cu zi, poți avea discuții dechise despre diferite subiecte, inclusiv cele care poate îi sperie sau îi îngrijorează. Discuțiile îi vor ajuta să se descarce, să înțeleagă că părinții vor să-i sprijine și să învețe să vorbească despre propriile sentimente”, explică dr. Stephanie O’Leary, specialist în psihologia infantilă. Există diferite strategii în funcție de tematica discuției, care îi pot ajuta pe copii să se simtă în largul lor, în timp ce înțeleg care este problema de fond, spre exemplu violența, rasismul, nedreptatea.

 
Iată cum le vorbim copiilor atunci când este vorba despre un subiect mai complicat:

 
1. Xenofobia, discriminarea și rasismul

În comunitatea în care locuiești copilul poate intra în contact cu persoane care au principii diferite chiar din primele zile de viață. Acest lucru îl va face mai flexibil și nu va fi la fel de șocat când vede ceva nou față de copiii care provin din comunități omogene din punct de vedere cultural. În cadrul comunităților unde predomină aceleași obiceiuri, copilul se familiarizează cu un anumit tip de comportament și poate fi surprins sau să nu știe sigur ce ar trebui să facă atunci când observă discriminarea sau intimidarea altei persoane. 
 
Pentru copiii mai mici de 5 ani: 
 
La această vârstă este foarte important să nu eviți întrebările legate de rasă, religie sau alte trăsături definitorii, care l-ar putea face pe copil să judece diferit persoanele care au acele caracteristici.
„În mod sigur copilul tău va asista la o scenă de discriminare la un moment dat și va fi surprins de intensitatea emoțiilor negative care creează aceste atitudini. Asigură-te că știe că un asemenea comportament este greșit, dar nu îl face să creadă că este un subiect tabu. Încurajează-l să pună întrebări și transformă întâmplarea într-o ocazie de a învăța ceva util”,
consideră dr. O’Leary.
 
Pentru copiii între 5 și 10 ani:  
 
Odată ce copilul își face noi prieteni și experimentează mai multe variante de comportament, probabil că întrebările pe care ți le va pune vor fi mult mai directe. La această vârstă îl poți învăța să aibă o atutudine pozitivă. „Este foarte util să discutați despre ceea ce se întâmplă în comunitatea în care trăiți pentru că discriminarea apare în orice loc. Trebuie să-ți pregătești copilul pentru situațiile în care va fi martor la discriminare. În acest fel eviți incertitudinea, confuzia și anxietatea”, spune dr. O’Leary. Îi poți da exemple chiar din copilăria ta. Dă-i detalii despre cum te-ai simțit și ce ai decis să faci, evidențiind soluțiile practice și felul în care îi poate ajuta pe cei afectați.

 
2. Violența

De fiecare dată când urmărești știrile sunt evidențiate numeroase evenimente violente și copilul ar putea avea nelămuriri atunci când aude ce s-a întâmplat. De multe ori nu îi poți oferi un răspuns concret, dar trebuie să încerci să eviți crearea unei stări de anxietate, în care copilul se întreabă dacă și el va deveni o victimă sau de ce ar acționa cineva în acest fel.
 
Pentru copiii mai mici de 5 ani:
 
„Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțeleagă este că armele nu sunt jucării. Explică-i cât de periculoase pot fi, dar răspunde la întrebări calm, cu exemple simple, evitând să agiți copilul cu presupuneri sau crearea unor scenarii ipotetice”, recomandă dr. O’Leary. Nu împărți lumea copilului în eroi și personaje negative deoarece astfel îi vei da impresia că există un conflict continuu.
„Este mai ușor să-i spui copilului că unii oameni vor să-i rănească pe alții, că aceștia poate gândesc diferit și că se face tot posibilul pentru remedierea situației”, spune dr. O’Leary.
 
Pentru copiii între 5 și 10 ani:
 
„Le poți explica mai în detaliu cum să rămână în siguranță în cazul unor incidente armate, dar pune accentul pe ideea de siguranță, nu pe tipul de răni care pot apărea sau pe șansele de supraviețuire. Poți discuta despre evenimentele prezentate la știri, dar adu-ți aminte întotdeauna că scopul este să le arăți că, deși există situații care îi sperie, cu toții putem contribui pentru a transforma comunitatea în care trăim într-un loc sigur”, spune dr. O’Leary.
Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro