Mamele spun ca ii vor vedea niciodata altfel

Filozofie sau nu, pentru parinti, copiii nu inceteaza niciodata sa fie copii. Relatiile dintre parinti si copii se modifica raportat la vasta, ca urmare a diferitelor nevoi ale copilului. Una este un bebe de un an, alta un copilas curios si poznas de 7-8 ani, alta perioada de adolescenta si cu totul si cu totul alta este realatia intre parinte si fii, cand acestia din urma ajung si ei la maturitate. Patru mame, de varste diferite, au raspuns la aceasta intrebare, si si-au explicat sentimentele, pentru Eva.

La fel au facut copiii lor: Alexandru de 17 ani, Maria de 33 de ani, Andreea de 40 si Gabriel de 50 de ani.

"Mama este cel mai bun prieten al meu"

"Daca ma cert cu mama? Sigur! De fapt nu ne certam, ne contrazicem. Dar sunt discutii deschise unde si eu si mama (si tata, cand intervine si el in discutii), recunoastem fara nicio reticenta, fara niciun pic de orgolii cand gresim. Daca stau sa ma gandesc, cred ca acesta este secretul relatiei mele, foarte bune cu mama, si a faptului ca ii accept autoritatea. Mama recunoaste cand greseste cerandu-mi ceva, insistand intr-un sens, unde opinia si parerea mea este alta. Asta ma face sa am curaj sa-i spun orice, sa-i cer sfatul si, de foarte multe ori, sa o ascult. Si nu cred ca asta o sa se schimbe nici peste zece ani. Probabil ca o sa avem mai putine divergente

", spune, zambind, Alexandru (17 ani).

Iata si parerea mamei lui Alexandru:"Nu cred ca il pot vedea pe baiatul meu altfel. Trebuie sa recunosc ca uneori atitudinea mea duce la conflicte intre noi. Accept ca a crescut, ca are aproape 18 ani, dar pentru mine este inca copil. S-a maturizat, a crescut si fizic si psihic, dar tot copil este. Raporturile dintre noi s-au schimbat, mai ales in adolescenta, cand am avut inspiratia de a mi-l apropia foarte mult. Daca nu depasesc niste limite cu grija mea pentru el sau daca fac aceste lucruri fara sa-l deranjez, relatiile dintre noi sunt perfecte si accepta rolul si rostul meu. Ii respect intimitatea, ii accept dorinta de independenta, ba chiar o incurajez, atata vreme cat relatia ramane deschisa si intelege ca sunt cel mai bun consilier, cel mai sincer prieten si cel mai autoritar sef"

, ne-a spus Lucia (49 de ani).

"Nu repeta greselile mele!"

"Mama mea este cea mai ambitioasa persoana pe care am vazut-o. Este o femeie puternica, o luptatoare. Am auzit de sute si sute de ori 'Maria, nu repeta greselile mele' si 'Experineta mea trebuie sa-ti fie de folos'. Mama m-a indemnat mereu, mi-a spus ce sa fac, m-a impins de la spate. De cele mai multe ori nu prea mi-a lasat posibilitatea de a alege, dar trebuie sa recunosc ca alegerile pe care le-am facut indemnata de ea au fost cele bune. Este foarte autoritara, dar imi place asa. Eu am 33 de ani, mama are aproape 60, dar sunt si azi situatii in care ii cer parerea si tin cont de ea"

, spune Maria (33 de ani).

Parerea Florentinei, mama Mariei: "M-am luptat mult pentru binele copilului meu. De fapt, Maria a fost unicul scop al vietii mele, din momentul in care a venit pe lume. Am vrut ca fiica mea sa nu-mi repete greselile. Asa ca uneori am fost mai categorica decat trebuie. Dar, Maria este o femeie fericita si realizata, asa ca mi-am indeplinit rolul. Ador momentele in care reuseste sa petreaca putin timp cu mine, cand mergem impreuna prin magazine, si simt ca misiunea mea de mama nu se va termina niciodata atunci cand fiica mea imi cere parerea sau ma intreaba: <Mama, cum sa fac?>. Trebuie sa recunosc ca uneori mi-as dori sa fie mai independenta…", marturiseste aceasta.

"Cred ca rolurile s-au schimbat"

Andreea are 40 de ani, este mama a doi copii. "Sunt foarte apropiata de parintii mei. Dar, din foarte multe puncte de vedere, mai ales de cand sunt si eu mama, rolurile s-au schimbat. Cred ca din anumite puncte de vedere ei au deveni copiii mei, iar eu am responsabilitati aproape parintesti fata de ei. Parintii mei se descurca singuri si sunt foarte activi, dar orice decizie care ii priveste este luata inclusiv si cu acordul sau parerea mea. Plus ca imi cer ajutorul in orice problema au. Si cred ca, intr-o oarecare masura, este normal asa", povesteste aceasta.

Mama Andreei: "Sentimental, fiica mea este copilul meu. Dragostea mea nu s-a modificat si ador sa-mi amintesc pas cu pas momentele copilariei si adolescentei ei. Dar trebuie sa recunosc, este o femeie decisa, hotarata, energica si foarte matura, astfel ca opinia, parerea sau sfatul nostru, al parintilor nu-i mai este necesar. Ar fi chiar inutil. Cred ca de mai multe ori, noi ii cerem ei acordul pentru ceea ce vrem sa facem", povesteste Ioana, mama Andreei, in varsta de 65 de ani.

"Muream de placere sa merg cu mama la brat"

"Cand eram pusti, de 10-12 ani, eram foarte mandru de mama mea. Stiam ca e foarte frumoasa, foarte cocheta. Mama m-a nascut cand era foarte tanara. Nu avea decat 20 de ani. Mama este si acum cea mai buna prietena a mea. Stiu ca ar fi in stare sa faca orice i-as cere. As vrea sa cred ca nu am dezamagit-o. Sunt la fel de mandru de mama mea si acum si regret ca nu este mai aproape de mine", spune Gabriel.

Ce spune mama: "Cred ca suntem foarte buni prieteni. Cred ca am fost mereu, poate si din cauza diferentei mici de varsta dintre noi. Acum, mai mult ca niciodata, nu cred ca mai este o relatie de la mama la copil, cred ca suntem foarte buni prieteni. In fond, baiatul meu are 50 de ani. Cat am eu, nici nu vreau sa spun. Vorbim des la telefon, ne vedem mai rar. Stiu ca mi-ar fi alaturi, in orce moment as avea nevoie de el, tot asa cum stie si el ca as face orice pentru el si familia lui", spune Steliana (70 de ani), mama lui Gabriel.