Rolul parintilor in dezvoltarea respectului de sine al copilului

Dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al unui copil reprezinta o provocare pentru fiecare parinte, constituind un aspect extrem de important pentru evolutia lui in plan personal si profesional. Copiii care se respecte pe sine sunt deschisi, privesc viata cu realism, dar si optimism si gestioneaza eficient atat conflictele, cat si presiunile negative inerente. La polul opus, cei al caror respect de sine este deficitar sunt predispusi starilor de anxietate si frustrare, dezvoltand de multe ori complexe de inferioritate care ii vor marca intreaga viata. Iar rolul tau este mai important decat crezi...

Ce este respectul de sine?

Specialistii americani in psihologia copilului definesc respectul de sine ca fiind un ansamblu de conceptii si sentimente pe care fiecare dintre noi le avem pentru noi insine. Felul in care ne definim si ne percepem influenteaza in mod direct motivatiile, atitudinile si tipul nostru de comportament.

Respectul de sine incepe sa se modeleze si sa se defineasca inca din primii ani de viata - astfel, in jurul varstei de 3-4 ani, copiii incep sa aiba idei si impresii despre sine, ajungand treptat la concluzii care se cristalizeaza pe masura ce acestia cresc. De aceea, este foarte important sa-i incurajezi in permanenta, chiar si pentru aspecte care tie ti se par cu desavarsire lipsite de importanta. A gasit o buburuza si vine mandru sa ti-o arate? A modelat un omulet de plastilina? Lauda-l, manifesta-ti bucuria si arata-te mandra de mica lui realizare. De asemenea, incurajeaza-l - conceptul succesului aparut ca urmare a perseverentei se insereaza inepand de acum!

Pe masura ce copilul incearca, greseste, incearca din nou, greseste iar si iar - dar in cele din urma, izbuteste sa realizeze ceea ce si-a propus, intelege treptat care ii sunt posibilitatile si aptitudinile, precum si faptul ca, pentru a reusi, este nevoie uneori sa inveti din greseli. Insa ideile si conceptia despre sine sunt legate indisolubil de reactia celor din jur - in special a parintilor, care sunt cei mai apropiati - si de aceea implicarea acestora este esentiala.

De asemenea, in definirea respectului de sine un rol important il are dragostea si suportul celor din jur. Daca un copil are multiple realizari, dar nu se simte iubit si sprijinit de familie, poate ajunge sa nu se mai pretuiasca, mergand pana la a-si minimaliza cu totul meritele si calitatile. In aceeasi nota, un copil care se simte iubit, dar este ezitant si neincrezator in sine poate sa nu se mai aprecieze deloc. In concluzie, respectul de sine al celui mic se construieste prin realizarea unui echilibru intre manifestarea aprecierii si a dragostei.

Indicii ale respectului de sine si ale lipsei acestuia

Respectul de sine fluctueaza pe masura ce copilul inainteaza in varsta, fiind influentat de experientele acumulate de cel mic. Un copil care nu se respecta este, de obicei, inchis in sine, refractar fata de orice tendinta de comunicare si nu se arata dornic sa se implice in nici o activitate. De cele mai multe ori vorbeste negativ despre sine, spunand, de exemplu "sunt un prost", "nu voi fi niciodata in stare sa inteleg cum se face asta", "de ce sa ma agit? Oricum, nu-i pasa nimanui de mine" si asa mai departe.

In aceste situatii, un copil nu are deloc incredere in sine, avand tendinta sa renunte imediat la o activitate care nu-i reuseste sau sa astept pe altcineva sa se ocupe de problema respectiva pentru el. De asemenea, este pesimist, retras, dezinteresat si nu manifesta nici o atractie pentru actiuni provocatoare.