Mama omniprezenta

Daca absenta poate crea probleme, o prezenta exagerata este sufocanta. Copilul are nevoie de intimitatea adecvata varstei. Mama omniprezenta nu poate face aceasta diferenta si se afla mereu in preajma copilului. Cred ca sunt singurele capabile sa-si inteleaga si sa-si ajute copilul. De cele mai multe ori, acest gen de mame indeplinesc dorintele copiilor inainte ca acestia sa si le exprime.

Copiii inteleg eronat lumea in prezenta acestui gen de mama. Pentru ei, lumea va fi mereu un loc ostil, in care nu se vor putea descurca in absenta ei. Copilul devine introvertit, se izoleaza, nu isi face prieteni, este lipsit de incredere in sine si incapabil sa decida singur.  

Mama paradoxala

Este mama care are o atitudine inconstanta, in egala masura exagerata, omniprezenta, distanta si indiferenta. Este poate cea mai neplacuta situatie pentru ca, una dintre nevoile fundamentale ale copilului, indiferent de varsta, este un mediu cat mai constat.

Acest gen de mama transmite copilului mesaje contradictorii. Copilul va fi frustrat pentru ca reactia mamei fata de el nu este determinata de nevoile lui, ci de cele ale mamei si de atitudinea de moment a acesteia (prezenta sau absenta, interes fata de copil si problemele acestuia sau indiferenta).
 

Mama corecta

Este o combinatie intre toate tipurile descrise anterior, reactia ei fiind aplicata in functie de necesitati. Este mama care lasa in egala masura autonomie, dar care reuseste sa impuna si reguli, in conditiile in care poate fi si detasata, si implicata.

De cele mai multe ori mamele ideale nu functioneaza dupa un tipar prestabilit, ci in functie de nevoile de moment ale copilului, ele adoptand o atitudine proprie. Mama corecta este mama care reuseste sa fie prezenta, sa se impuna si sa fie recunoscuta ca prieten si consilier al copilului, chiar de catre acesta.
 

Abordarea proprie – cea mai buna solutie

In meseria de parinte, mama trebuie sa inteleaga ca nu este singura. Nu trebuie sa-si asume toate obligatiile si toate responsabilitatile. Este necesar si benefic pentru copil ca rolul de parinte sa fie impartit cu tatal, a carui pozitie este la fel de importanta, chiar daca dintr-o perspectiva diferita.

Este foarte important pentru copil sa aiba posibilitatea de a dezvolta relatii proprii cu ambii parinti, iar comunicarea intre acestia, indiferent de tipul de familie (cuplu sau monoparentala) sa existe in beneficiul celui mic.