"Dacă soțul meu și-a pierdut verigheta de două ori în trei ani înseamnă că mă înșală?"
Casă şi familie · Cuplu / 22.03.2015

Poveste adevărată. "Sunt căsătorită de trei ani și îmi iubesc foarte mult soțul. Consider că este jumătatea mea mai bună și că n-aș fi putut să nimeresc mai bine în căsnicie decât atât"

Am fost iubiți timp de doi ani înainte și căsătoria a venit firesc, la inițiativa ambilor. Adică practic el nu m-a cerut, cum se obișnuiește, ci într-o zi în cadrul unei discuții am decis împreună că ar fi timpul să facem pasul cel mare. Niciun moment nu am avut senzația că el nu ar fi fost pregătit sau că ar fi avut îndoieli. De asemenea, niciun moment nu am avut bănuiala că m-ar fi înșelat vreodată. 

Totuși, de când suntem căsătoriți am, fără să-mi pot explica rațional, strania senzație că cele două impresii de mai sus sunt reale: uneori mi se pare că el este nostalgic după perioada când era burlac – face glume pe tema asta, dar nu știu cât adevăr ascund ele – și de ceva vreme are niște mici secrete sau ... hai să le spunem zone gri, despre care nu vrea să vorbească.

Ceea ce mă face să vă scriu asta este, însă, ceva concret, care s-a întâmplat recent pentru a doua oară în căsnicia noastră. Soțul meu și-a pierdut verigheta. Prima dată când a venit acasă fără verighetă a fost o motivație destul de acceptabilă, deși mi s-a părut bizar că la sala de sport și-a scos verigheta ca să poată juca tenis, pe motiv că îl incomoda când ținea racheta. Și după ce s-a spălat și îmbrăcat să vină acasă a uitat de ea și când și-a amintit a constatat că nu mai era în locul în care o pusese în geanta de sport. Asta a fost acum doi ani.

Luna trecută s-a întâmplat din nou. Cea de-a doua verighetă, făcută un pic mai subțire decât prima, tocmai ca să nu-l mai incomodeze la tenis, a fost pierdută pe motiv că... i-ar fi căzut de pe deget. Că era largă, că a slăbit, că i s-au subțiat degetele... în fine, toate motivele astea la un loc m-au făcut suspicioasă. E adevărat că a slăbit și că de câteva luni se comportă cam ciudat, de parcă ar fi depresiv, deși susține că nu este, însă e evident că-l macină ceva și nu spune ce. 

M-am gândit – după ce a venit din nou fără verighetă acasă – că poate e îndrăgostit de altcineva și de aia trece prin perioada asta. L-am și întrebat, așa jumătate în glumă, jumătate în serios, sperând să-mi răspundă ce mi-a răspuns de fapt – că vorbesc prostii. Totuși, verigheta e pierdută, și faptul că am dat pe Facebook de curând peste o postare a cuiva care găsise o verighetă și zicea să dea lumea share că poate ajunge la proprietar m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva e ceva ce mai mulți bărbați fac – își scot verighetele când înșeală?

Știu că unii fac asta, dar până când nu mi s-a întâmplat mie asta nu m-am preocupat să înțeleg fenomenul. Acum sunt obsedată de situația asta, deși alte semne în căsnicie nu sunt – ne înțelegem bine, facem sex regulat, avem o viață socială, prieteni, nimci nu pare în neregulă. Deci, oare chiar mă înșeală? Care sunt șansele ca un bărbat să-și piardă verigheta de două ori în trei ani? Vouă ce v-ar spune chestia asta? 
 
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa [email protected]. 
Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro