Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil de la data de 1 octombrie 2011, logodna a primit o însemnătate legală prin reglementarea sa în cadrul unor dispoziţii speciale. Logodna este reglementată în Noul Cod Civil la articolele 266-270.

Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil de la data de 1 octombrie 2011, logodna a primit o însemnătate legală prin reglementarea sa în cadrul unor dispoziţii speciale. Logodna este reglementată în Noul Cod Civil la articolele 266-270.

În cele ce urmează, avocatul Cristian Bărcan (colaborator al CJO.ro) va vorbi despre noile reguli cu privire la logodnă, care până la data de 1 octombrie nu reprezenta decât o legătură mai puternică din punct de vedere religios. Logodna, ca şi înainte, reprezintă practic o promisiune reciprocă, în sensul în care el promite să se căsătorească cu ea, iar ea promite să se căsătorească cu el (sau viceversa).

Practic, logodna mai poate fi denumită astfel şi promisiunea de căsătorie.

Pentru a încheia o logodnă, părţile implicate trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca în cazul încheierii unei căsătorii (cu titlul de exemplu, una dintre condiţii este că cei doi trebuie să fie de sexe diferite), cu excepţia avizului medical sau autorizării instanţei de tutelă în cazurile speciale.

Pentru încheierea logodnei nu trebuiesc îndeplinite anumite formalităţi, iar încheierea acesteia poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, adică inclusiv cu martori (de cele mai multe ori, martorii sunt cei prezenţi la încheierea propriu-zisă a logodnei sau a promisiunii de căsătorie).

În cazul în care unul dintre cei care încheie logodna nu mai doreşte să se căsătorească ulterior cu persoana căreia i-a promis acest aspect, atunci persoana care renunţă nu poate fi forţată să se căsătorească. Însă, dacă logodna a fost ruptă în mod abuziv, persoana care a rupt logodna poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate.

Aceeaşi sancţiune se aplică şi celui care

, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna (sau l-a forţat cu intenţie să rupă logodna). Aceste despăgubiri pot fi solicitate într-un an de la data ruperii logodnei. Orice acţiune ulterioară va fi considerată prescrisă dacă termenul de prescripţie în sine nu a fost suspendat sau întrerupt.

Relativ la caodurile primite, acestea trebuiesc înapoiate, în natură (în principiu), dacă sunt daruri în vederea căsătoriei şi dacă nu sunt daruri obişnuite. Excepţia în cazul înapoierii cadourilor există în cazul decesului unuia dintre logodnici, când darurile pot fi păstrate pratic de supravieţuitor.