Poveste adevărată. Cum se păstrează un bărbat? Cu iubire şi cu frică!

L-am prins. Stau cu telefonul lui în mână şi citesc mesajul: ”Mă gândesc la tine. Abia aştept să te văd.” Nesimţitul doarme buştean. E ora două dimineaţa şi nu ştiu ce să fac. În loc să împachetez, să-mi iau copilul şi să plec, m-am aşezat la calculator.
Am pus telefonul lângă mine. Mă gândesc de ce fac toate astea? Mă simt mai bine acum? L-am pândit o săptămână să-i aflu parola. La început i-am cerut-o, n-a vrut să mi-o dea. Am bătut din picior, mi-a dat-o, dar a doua zi dimineaţa a schimbat-o.
Mi-am dat seama că nu e o strategie eficientă şi am început să-l pândesc. M-am prins că are pe cineva imediat după ce a început să vină acasă seara, târziu - ba că a ieşit cu băieţii, ba că a avut şedinţă, ba că are predare. A naibii treabă, toate greutăţile lumii coborâseră pe umerii lui. Dar, eram ţinută în beznă. Nu ştiam cu cine se întâlneşte, ce face, cât de serioasă e treaba. Aşa că m-am aşezat la pândă, i-am aflat parola de e-mail, cea de telefon, cea de Facebook. Am aflat că e o tipă pe care o cunosc. Am fost cu ea şi prietenul ei la un moment dat în mall, la film.