Mă întorc după câteva zile, dar suficient de târziu ca să te fac să suferi. Degeaba îţi spun că nu am vrut, că aşa sunt construit. Tristeţea ta îmi rupe sufletul şi, atunci, promit că n-o să mai fac, dar în sinea mea ştiu că nu o să rezist prea mult.
O să vină vremea în care nu vei mai suporta aşteptările şi vei pleca şi tu, dar, spre deosebire de mine, nu te vei întoarce.
Simt că am fost programat să trăiesc singur, dar aş vrea să învăţ cum să mă schimb. E un examen pe care o să-l ratez ca pe atâtea altele.