Se apropie iarna, sunt singur şi mă pregătesc de somn, unul lung, învelit în pături groase cu miros de naftalină. Mă obişnuiesc cu trecerea spre o lume în care îmi va fi frig, mereu frig.
Chipul tău îmi reglează respiraţia şi ştiu, din toate fibrele mele ştiu că întoarcerea ta îmi va aduce din nou un zâmbet pe chip. Poate ultimul!