Acum, doarme, figura i s-a destins, timpul nelăsând nicio urmă cum că a fost pe acolo. Nu-i place să se gândească la viitor și nu e disperată să fie fericită. Se bucură de viață și știe că atâta vreme cât sunt lângă ea, va fi bine. Sper să am atâta putere.
Ce poate fi mai frumos decât această mare liniștită ce se așterne între noi, în care înotăm unul spre celălalt, căutând o îmbrățișare?