Acum ştiu că fericirea nu durează, e doar o floare, o zbatere de aripi, o clipă în care eşti prins şi simţi că e bine. Apoi, apele se tulbură, urmează un nou drum, urmează o nouă povară, simţi din nou greutatea lumii, tristeţea ei, simţi propriul sfârşit. Dar, e un pic diferit, ştii că ai trecut pe acolo, că ea mi-a zâmbit, că am reuşit să fac asta, să ofer ceva şi n-am fost singur. Orice durere o port mai uşor şi nu-mi va mai fi niciodată teamă de singurătate.
Gândul la zâmbetul tău îmi va fi prieten pentru totdeauna pe drumurile lungi şi pustii ale fiinţei mele.
Gândul la zâmbetul tău îmi va fi prieten pentru totdeauna pe drumurile lungi şi pustii ale fiinţei mele.