Amintirea noptilor de nesomn, a orelor aparent nesfarsite de leganat micutul care plangea din cauza colicilor si a nenumaratelor temeri gen "Oare procedez corect?" s-au estompat.

Amintirea noptilor de nesomn, a orelor aparent nesfarsite de leganat micutul care plangea din cauza colicilor si a nenumaratelor temeri gen "Oare procedez corect?" s-au estompat.

Copilasul creste, se dezvolta frumos si evolueaza de la o zi la alta. Astfel, tu si partenerul tau va simtiti tentati de perspectiva aparitiei unui alt bebelus. Dar, pana cand va veti intoarce de la maternitate cu noul membru al familiei, ar trebui sa luati in calcul cateva aspecte.

Pentru inceput, nu te agita inutil gandindu-te la posibilele conflicte ce pot aparea intre frati. De cand e lumea lume, fratii si surorile se mai si ciondanesc.

Nu porni de la premisa ca o minora diferenta de varsta intre copii (de circa un an si jumatate, sa spunem) ar solutiona problema de la sine, pentru ca nu este adevarat. Se pot certa cu "real succes" pentru jucarii, afectiunea parintilor, dulciuri - posibilitati sunt foarte multe.

Pe de alta parte insa, a avea doi copii de varsta apropiata se poate dovedi un fapt benefic atat pentru unitatea familiei voastre, cat si pentru dezvoltarea emotionala a micutilor.

Riscul geloziei intre frati este ceva mai mic atunci cand cel mai mare este de fapt prea mic pentru a se simti neglijat. La fel de adevarat este faptul ca un copil in varsta de cinci-sase ani se va simti "inlaturat" o data cu aparitia bebelusului, in jurul caruia graviteaza intreaga familie.

Atunci cand evaluati toate posibilitatile, nu omiteti chestiunea ajutorului pe care puteti conta (sau nu) din partea celorlalti membri ai familiei. Tu, ca mama, te vei ocupa indeproape de bebelus, iar daca din lipsa de alte variante convenabile, veti decide sa angajati o bona care sa se ocupe de celalalt copil, ar putea aparea unele probleme.

Prichindelul poate crede ca nu mai este atat de important pentru parintii lui, de vreme ce mama nu-i mai acorda aceeasi atentie ca odinioara. De aceea, daca bunicile sunt disponibile, ar trebui sa li se solicite ajutorul. Copilul cel mare se va adapta mult mai usor noului context.

Ideal, considera specialistii americani in probleme de psihologie infantila, este ca diferenta dintre copii sa fie de doi, pana la trei ani. Nu-ti garanteaza nimeni ca nu te vei trezi in situatia de a gestiona certurile, de a administra jucariile si de a face fata tirului de intrebari care incep cu "El/ ea de ce are voie, iar eu nu?". Insa cu siguranta iti poti usura sarcinile.

Si pentru ca tot vorbeam despre sarcini... Nu cadea in capcana de a crede ca totul va fi mai usor la cel de-al doilea copil, numai pentru ca este al doilea si ai acumulat experienta. Da, stii intr-adevar mult mai bine ce ai de facut inclusiv din punct de vedere practic (nu doar teoretic, asa cum s-a intamplat la prima sarcina), insa dincolo de acest aspect, situatia nu se schimba radical.

Noptile nedormite si colicii vor fi la fel; diferenta este ca acum trebuie sa te ocupi si de celalalt copil. Din anumite puncte de vedere, s-ar putea considera ca decizia aparitiei unui al doilea copil este mai dificil de luat si presupune chiar mai multa responsabilitate decat prima data.