De cate ori are loc un eveniment semnificativ in viata mea de gravida, imediat imi zic: "Despre asta trebuie sa scriu!". In ultimele doua zile ...

De cate ori are loc un eveniment semnificativ in viata mea de gravida, imediat imi zic “Despre asta trebuie sa scriu!”. In ultimele doua zile nu mi s-a mai intamplat sa rostesc sau gandesc ceea ce am spus mai sus. De aceea, cand ma gandeam cu ce sa incep textul acesta, mi-am dat seama ca nu am nimic de spus. Am ramas uimita si ma gandeam de ce mi se intampla asta. Am inceput sa citesc ultimul text din jurnal si mi-am dat seama ca s-au intamplat atat de multe…

In primul rand mi-am doborat recordul la somn: am dormit de ieri, imediat dupa ce a apus soarele si m-am trezit azi cu impresia ca sunt in clasa a IV-a, in prima zi de vacanta de vara. E cald afara, e soare si e liniste. Am reusit asta pentru ca incepand de sambata de la ora 6 dimineata am incetat sa mai iau Gynipral si am mai fost si cat se poate de activa in weekend. Nu am mai avut stari de rau, cu voma, cu ameteli, cu nesomn, cu arsuri pe gat, cu dureri de cap. Daca vreau pot sa bag si ata in ac, nu-mi mai tremura mainile ca unui alcoolic. Nu-mi vine sa cred ce-si poate face omul cu mana lui! Felicitari mie pentru decizia de a intrerupe tratamentul!

Ma simt de parca am incheiat un mare capitol din viata. Cand intru in baie ma uit zambind cu amaraciune la galeata rosie… parca o si vad langa pat toata noaptea sau pe mine plimbandu-ma cu ea prin casa… si multe altele pe care nu vreau sa le pomenesc acum. Vreau sa arunc totul in coltul de memorie responsabil cu disparitia deseurilor, a fost o perioada urata care nu merita nici macar reciclata. O sa mut galeata in debara!

Nu mai am nici afte bucale, le-am tratat cu ceai de musetel (multumesc, Andreea Radulescu!). Nu stiu cat de mult a facut ceaiul si cat a facut autosugestia, dar combinate au dat rezultate excelente.

Sper sa raman in continuare asa cum sunt acum. In ceea ce priveste fizicul, stiu ca e imposibil. De multe ori ma simt ca o pastaie care sta sa pocneasca. Ma misc greu, desi nu m-am ingrasat prea tare… e numai burta de mine… deci nu sunt de forma sferica, sunt mai mult ca o manusa chirurgicala umflata (cine a incercat experimentul isi poate face o imagine).

Deocamdata, nu-mi ramane decat sa ma bucur de momentele acestea, sa dorm si sa astept  Sarbatorile care vin. Pana mai alaltaieri nici nu-mi venea sa ma gandesc, as fi vrut sa ma inchid undeva si sa ies abia dupa ce termina perioada “iarba verde, oua rosii”. Acum numar zilele, Pastele e sarbatoarea mea favorita! Probabil si a lui Matei… de aceea s-a cumintit asa si nu ii mai face mamei lui probleme. Doar mai da cate un picior din cand in cand… sa nu cumva sa uit ca e acolo.