Tideland (2005)

Regizorul Terry Gilliam a găsit romanul Tideland într-un teanc de cărți necitite din biroul său, în 2001, un roman parabolă întunecat și minunat, de care a fost fascinat. Tideland sarbatorește puterea imaginației copiilor aflați în situații extreme. Jeliza-Rose, protagonista filmului și a cărții, este un copil pus într-o situație foarte neobișnuită – ambii săi părinți sunt toxicomani.

Filmul ezită între realitate și fantezie pe măsură ce Jeliza-Rose evadează din copleșitoarea singurătate a casei sale în lumea fantastică a propriei imaginații. În această lume, licuricii au nume, oamenii mlaștinilor se trezesc la apus și veverițele vorbesc. Capetele a patru păpuși, de mult timp separate de corpurile lor, îi țin companie: Mustique, Baby Blonde, Glitter Gal și Sateen Lips. În acest film, Terry William mi se pare mai creativ ca oricând, din nou în acelaşi stil bizar şi inconfundabil cu care ne-a obişnuit. Unele cadre în mişcare, mareea la care face trimitere titlul, mareea aceasta fantastică, dar care se retrage în destrămare…. Casa devenită ocean, întreaga punere în scenă farmecă. Ah, şi mai sunt şi animalele care vorbesc... Da, cu adevărat, filmul este fascinant în ciudăţenia lui.