Viaţa grea din Transnistria îşi pune amprenta pe chipurile oamenilor din acest loc
Ceea ce ea a găsit e o republică autoproclamată, cu monedă proprie, puncte de frontieră, parlament, imn şi cetăţenie, chiar dacă toate acestea nu sunt recunoscute de restul lumii şi nici măcar de Rusia, la care toţi locuitorii privesc cu speranţa într-un viitor mai bun. Este un loc în care se trăieşte greu şi din care tinerii vor să plece pentru un viitor mai bun. "Mulţi tineri vor să părăsească Transnistria pentru că le este tot mai greu să-şi găsească un serviciu în care să câştige suficient, nu mai vorbesc de faptul că diplomele din această ţară nu sunt recunoscute în afară. Mulţi mi-au spus că visează să plece la studii în Rusia", a povestit Julia Autz.

În martie 2014, în timpul crizei din Ucraina provocată de anexarea Crimeei de Rusia, guvernul transnistrean a cerut ca republica autoproclamată să fie preluată de Moscova, ceea ce, ca o ironie, nu s-a întâmplat, lăsând incertitudinea să plutească deasupra acestui colţ rupt de lume. Viaţa de zi cu zi a oamenilor a căpătat o tentă pregnantă de cenuşiu, de tristeţe, pe care tranziţia o adusese şi în România anilor '90, când lipsa de orizont şi deriva socială şi economică păreau nesfârşite. Veţi remarca multe similitudini cu România de acum două decenii, numai că în Transnistria e mult mai rău, iar fotografiile Juliei nu mint - aşa e viaţa într-o ţară care nu există.