Paddington (2014)

Paddington este un film live action despre un urs peruvian, care arată ca un urs brun carpatin (de altfel, familia care îi dă adăpost se numeşte Brown). Asta ne face pe noi românii să ne simţim foarte apropiaţi de Paddington, acest ursuleţ atât de familiar prin aspect, punându-ne la egalitate cu cei care au crescut cu seria de cărţi pentru copii „Paddington Bear” şi cu serialele de televiziune britanice.
Mai mult, ursul de pluş e una dintre jucăriile nelipsite din mai toate căminele din toată lumea, de la Teddy Roosevelt încoace, aşa că pentru adulţii de pretudineni întâlnirea cu un „urs de pluş” vorbitor e nostalgică, iar pentru copii e cât se poate de amuzantă şi magică. Adulţii vor rememora cărţile copilăriei, de la Singur pe lume (de Hector Malot) la David Copperfield (Charles Dickens) ori Oliver Twist (de Charles Dickens) urmărind povestea acestui pui de urs orfan, iar copiii vor primi lecţii despre ceea ce înseamnă generozitatea şi bunătatea, plus politeţea britanică.
Cu un fir narativ destul de simplu şi predictibil, plus câteva păţanii domestice amuzante (cum altfel ar putea fi odată ce primeşti un urs în propriul apartament) şi câteva peripeţii urbane, filmul live-action Paddington lasă totul pe umerii şarmului irezistibil al acestui personaj central galant, nostim şi înduioşător, extrem de bine realizat de animatori, de iubit atât de către adulți cât și de copii. Mimica lui Paddington e grozav de bine creată, de la satisfacţia cu care mănâncă magiun, de care ne face şi nouă poftă, până la cele mai umane reacţii redate pe chipul lui de urs.
Faptul de a întâlni un urs pe un peron şi a-l lua acasă, a face conversaţii cu el şi a-l pune la masă începe să aibă sens abia atunci când însuşi oraşul e stropit cu un pic de magie - magazinul de antichităţi şi biroul de informaţii al exploratorilor par tărâmuri fantastice.