- Desi activitatea voastra impreuna, ca trupa, este considerabila, aici gandindu-ma la numeroasele concerte sustinute in cluburile si festivalurile din Romania, cum iti explici faptul ca publicul de aici nu este familiarizat cu voi?
Sunt mai multi factori care se cumuleaza: timpul si, implicit, concertele rare este unul dintre factori. Orizontul de asteptare al pietii muzicale romanesti este un alt motiv pentru care publicul - la scara larga - nu ne cunoaste. Insa avem segmentul nostru de public, fidel, care reprezinta 2-3% din totalul amatorilor de muzica. Oamenii care ne stiu nu ne-au uitat, ne cauta si am avut placuta surpriza de a vedea la toate cantarile noastre, din cluburi, chipuri pe care le-am vazut in urma cu 10-12 ani, oameni care vin si ne asculta cu aceeasi bucurie ca si atunci.

In plus, fiecare dintre noi este caracterizat de un dezinteres fata de tot ce inseamna comercial. Ceea ce ne-a interesat intotdeauna este sa fim recunoscuti si apreciati de colegi, de cunoscatori - individual, dar si ca grup, fara sa incercam sa impunem acest lucru. Suntem foarte realisti, constienti si inteligenti si stim ca genul de muzica pe care il cream noi nu este pentru toate gusturile.

- In ce masura consideri ca va va influenta cariera faptul ca ati fost trupa de deschidere la Deep Purple?
Sunt realista si sperantele mele sunt minime - nu cred ca acest lucru ne va schimba viata profesionala in mod radical, insa a fost o ocazie de a ne intalni, de a fi apreciati de unii dintre colegii nostri si de public. Eu sunt deschisa la orice fel de propruneri. Toti suntem pregatiti pentru orice fel de proiect - intern sau international, insa avem nevoie si de putin noroc si de oamenii potriviti care sa faciliteze acest lucru.

  - Avand in vedere toate aceste lucruri, care este solutia pentru ca o trupa sa fie apreciata la adevarata sa valoare?
Sa reusim dincolo, in Occident. Intr-o situatie de non-compromis muzical, aici nu poti face altceva decat sa sapi cu o lopatica foarte mica, inaintand... mai mult pe loc. Singura solutie este sa reusesti acolo unde sunt apreciate valoarea, munca si profesionalismul, adica munca absoluta, cu partitura in fata, munca inteleasa la modul cel mai rece, fara abateri si glume.

- Stilurile care te caracterizeaza sunt jazz-ul si bluesul. Ce anume a determinat abordarea acestor stiluri muzicale?
Asta simt dintotdeauna, iar de la varsta de 14 ani este ceea ce fac - am transformat o vocatie intr-o profesie. Cantarile de jazz si blues mi se potrivesc cel mai mult si sunt cel mai bine croite dupa sufletul meu, desi cant si gospel, funk si soul.

- Care este cel mai mare compromis pe care l-ai facut in cariera, pana acum?
Consider ca nici un compromis nu merita a fi facut, pentru ca orice compromis atrage dupa sine un altul. Mizez intotdeauna pe incapatanarea mea si definitia pe care o dau eu succesului, respectiv satisfactia lucrului bine facut, implinirea sufleteasca. Nu am facut niciodata compromisuri si nici nu o sa fac vreodata - din cauza lor, ajungi sa uiti cine esti. Pentru mine, a face doi copii in mijlocul vietii profesionale este o bucurie si o implinire, nu un compromis. A pleca din tara intr-un moment in care totul mergea bine si a lua viata de la zero, intr-un tinut arid din punct de vedere cultural, este curaj, nu compromis.

In plus, tot ceea ce fac are si o latura pedagogica, sa ii spunem - ma intereseaza sa ofer publicului un produs care sa il deschida si sa il eleveze. Aceasta este regula mea numarul unu in viata si fac acest lucru cu gandul la cei doi copii ai mei, pentru ca ma intereseaza lumea in care vor trai. Daca poti face ceva concret pentru a schimba macar un centimetru din jurul tau, atunci trebuie sa faci asta, de dragul copiilor.

- Povesteste-ne mai mult despre o oportunitate de afirmare ratata pentru a nu-ti compromite integritatea profesionala.
Nu regret si nu imi amintesc astfel de oportunitati - probabil nu au fost foarte importante pentru mine. Spre exemplu, in anul 2002 am inregistrat discul "Amazed" - o combinatie de jazz, blues si gospel, un album pe care ni l-au refuzat toate casele de productie din Romania. Incercand sa vand materialul, am primit tot felul de propuneri si sugestii de schimbare a genului muzical abordat, eventual spre latino... Am refuzat din start si programatic orice astfel de oferte. Si iata ca exista artisti care ofera un produs de calitate, fara sa faca nici un compromis la nivel artistic, asa cum sunt Aretha Franklin, Diana Krall sau Norah Jones. Se poate...

- Care este trupa sau artistul alaturi de care este un adevarat vis sa canti - din tara si din strainatate?
Am cantat cu toti artistii de jazz din tara, dar pe Aura Urziceanu o admir din copilarie si mi-as dori foarte mult sa facem un duet impreuna. Cu Gil Dobrica am avut cateva concerte minunate. Exista foarte multe trupe extraordinare - mi-ar placea un cafe concert cu Tonny Bennett, sa imi scrie Sting niste piese, mi-ar fi placut sa cant alaturi de Queen sau Nina Simone. Ok, sa revenim la realitate acum...

- Daca nu ai fi cantareata, spre ce alt domeniu ti-ai fi indreptat interesul si talentul?
Am crescut si m-am maturizat facand muzica. In nici un caz nu as aborda un alt domeniu artistic, pentru ca nu cred ca sunt inzestrata pentru asa ceva. Probabil ca as fi scris, ceea ce fac si acum - cu siguranta, as fi ales o profesie la fel de non-profit ca si cea actuala. Nu imi pot imagina viata mea altfel, in ciuda faptului ca, in paralel, sunt absolventa a Facultatii de Filosofie.

- Cat de greu este pentru o voce feminina sa se integreze si/sau sa se impuna intr-o trupa de barbati?
Cat de greu ii este pestelui in apa? Ma simt cel mai bine intre barbati si cel mai important lucru este ca nu am incercat si nu incerc niciodata sa ma impun. Nimeni nu vrea sa iasa in evidenta, ci sa colaboram. In trupa, toti suntem orgoliosi, avem personalitati puternice, insa am ajuns la maturizare personala si profesionala si stim ca doar cu motorul orgoliului turat la minimum putem face o treaba buna.

- Te consideri o femeie de succes? Ce inseamna succesul pentru tine, ca artista?
Nu m-au interesat niciodata succesele de casa sau vanzarile si de fiecare data am facut ceea ce mi-am dorit, cu incapatanare, un lucru care cred ca ma caracterizeaza foarte mult. De 16 ani fac profesia asta si, de-a lungul timpului, am invatat foarte multe lucruri de la oamenii alaturi de care am lucrat sau de la cei care m-au inspirat: Billie Holiday, Nina Simone si altii. Pentru mine, succesul inseamna multumire si implinire personala, dar nu in sensul egoist al suficientei de sine, ci satisfactia lucrului bine facut. Ca femeie artist, nimic nu se face fara efort, implicare, ambitie si determinare. Trebuie sa fii mereu optimista si sa mergi mai departe. Este un efort dublu, dar si o satisfactie pe masura, pentru ca iti demonstrezi ca iti poti depasi limitele.

- Care este motto-ul care te calauzeste in viata?
"What a man can do, another man can do", "Daca te tradezi pe tine, totul este in van", "Fara dragoste, totul este inutil", "Cu inteligenta si spirit, poti face orice" si "Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor"...


Scrie-ne despre ce vedete ai vrea sa citesti pe site-ul Eva.ro la adresa [email protected].