Documentarul „Biserici de lemn din România”, cel mai recent proiect al Casei de Producție „East Movies”, va avea premiera pe 9 martie, ora 18.15, la Cinema Muzeul Țăranului din București.

Documentarul se va putea ulterior achiziționa în format DVD, împreună cu revista Historia si cu albumul „Lăcașuri din lemn. Biserici de sat din Sălaj”,  din colecția Igloo Patrimoniu.

Documentarul „Biserici de lemn din România” a fost filmat în Oltenia, Banat și Transilvania și este o incursiune într-un teritoriu al țării noastre cu monumente tipice României, dar prea puțin mediatizate, dacă nu chiar uitate, în comparație cu cele din Maramureș: bisericile de lemn construite în secolul XIX.

„Zona Maramureș a fost mai mediatizată pentru bisericile de lemn, posibil prin particularitatea proporțiilor acestora. Celelalte regiuni ale României au un patrimoniu construit la fel de interesant și plin de inedit”, explică Redactorul-șef al publicației Igloo, arhitecta Francoise Pamfil.

„În România există peste 1440 de biserici de lemn, majoritatea ridicate pâna în anul 1800. Opt biserici de lemn fac parte din patrimoniul Unesco. Aceste lăcașe reprezintă o latură inedită a culturii tradiționale din România, care – deși s-a menținut de-a lungul timpului – e practic  invizibilă  pentru publicul larg

”, semnalează producătoarea documentarului, Cristina Iordache, al cărei obiectiv este  să mediatizeze cu acest documentar manifestări cultural estetice tradiționale,  autentice, necunoscute publicului larg, în contextul unui vid mediatic pe această temă.

„Diferența considerabilă de popularitate ce separă bisericile de lemn de marile ansambluri eclesiastice zidite la Putna, la Suceava, la Curtea de Argeș, la Hurezi, la Biertan sau la Alba Iulia se datorează nu doar servituților impuse de materialul de construcție, ci și deosebirilor de destinație, de rang și de resurse ale comunităților sociale pe care le reprezintă. Cele din prima categorie sunt – fără excepție – biserici de sat. Celelalte sunt ctitorii domnești, sedii episcopale sau  lăcașuri reprezentative pentru capitalele medievale. Dar atât unele cât și celelalte sunt echivalente sub aspectul autenticității și al semnificației istorice

”, explică Cristian Brăcăcescu – architect.

Redactorul-șef al publicației Igloo  atrage atenția și asupra declinului spiritual pe care lăsarea în uitare a acestor monumente îl presupune: „Ieșirea din uz este principalul responsabil al trecerii în plan secund sau chiar în umbră, lucru care generează un fapt trist: anume acela al părăsirii. Comunitatea a părăsit obiceiuri, case, biserici și – în cele din urmă – și pe bătrânii familiei. O anumită legătură comunitară, care era în misiunea bisericii, a dispărut. De aceea, degradarea partimoniului arhitectural nu este doar un declin fizic, ci este și unul spiritual

”, punctează arhitecta.

„Există un interes larg al publicului educat din România de a cunoaște mai bine valorile autentice ale țării noastre, valori care există la ora actuală , dar sunt prea putin mediatizate. În prezent,  țara noastră e destul de dezvoltată ca să nu mai importe totul din Occident, începe să se nască o mândrie și o serie de valori românești cu care ne lăudăm. Bisericile din lemn sunt valori dpdv istoric, arhitectural, etnografic, estetic, și obiective turistice pitorești.”, își motivează regizorul Kiki Vasilescu demersul artistic.