Lavinia a suportat cu greu cei 7 ani care au trecut de la dispariția marelui actor Adrian Pintea
"Nu am făcut niciodată parte din categoria femeilor care aleg să trăiască în derivă, evadând sentimental la nesfârşit doar pentru că aşa solicită societatea în goana ei după senzaţional. În toţi aceşti ani ai singurătăţii mele, am rămas devotată total unei amintiri din ce în ce mai estompate a iubirii mele trecute. Chiar dacă în tot acest timp în viaţa mea nu am oferit accesul nici unei prezente fizice masculine, nu mi-am permis deznădejdea. Am rămas liniştită şi împăcată cu mine însămi şi am ştiut că mă aflu pe un făgaş normal al existenţei mele. Ani de zile în care mi s-au făcut, cu o insistenţă uluitoare, aluzii referitoare la starea mea civilă, <<oferte sentimentale>> care mai de care mai tentante din punctul altora de vedere, reproşuri nemeritate. Intrigi de neimaginat s-au năruit brusc atunci când m-am văzut nevoită să explic cu stăpânire de sine că viaţa mea nu trebuie să-i preocupe pe alţii mai mult decât vieţile proprii, că am un anumit profil psihic, moral, intelectual şi fizic pe care mi-l doresc alături. Un om în conformitate cu inima mea, cu aşteptările mele. În lipsa lui, am acceptat singurătatea", a explicat fosta soție a lui Adrian Pintea."Am preferat-o singurătăţii în doi, pe care o regăsesc, cu părere de rău, în atât de multe cupluri. Am fost şi sunt o femeie lipsită de dorinţe impetuoase, pregătită prin temperament şi autoeducaţie să aştept fără a mă abandona disperării. Ani în şir mi-am demonstrat mie însămi că, printr-o muncă metodică asupra fiinţei mele, m-am putut domină, controla, fără să mă simt frustrată de lipsa unei prezente masculine în viaţă mea. Nu am simulat nicicând ascetismul. Doar că o vreme,nevoile mele au fost mai degrabă de ordin spiritual. Mi-am înfruntat singurătatea şi alteori am savurat-o cu încântare. Dacă cineva a crezut că eu, la Craiova, mi-am petrecut timpul doar plângând sau tanguindu-mă într-un doliu care refuză să mă părăsească, s-a înşelat nespus de tare", a adăugat.