La capitolul doleante marca Florin Chilian, o putem bifa pe urmatoarea: "As vrea ca pe viitor sa se renunte la institutia aia numita invitatie, ma scoate din sarite. Institutia biletelui de intrare este dupa mintea mea, pregatitoare si pentru artist, pentru ca-i da genul ala de emotie care m-a facut pe mine sa stau pana la 5 dimineata. Eu sunt emotionat si atunci cand vine vorba despre o prezenta publica simpla, chiar daca discursul meu nu lasa sa se vada acest lucru”, spune el.

Si, pentru a incerca sa ne convinga, da urmatorul exemplu: "Daca eram fotbalist nu aveam niciun fel de emotie si probabil ca ma chema Mircea Sandu. Revenind la institutia biletului, pot spune ca aceasta pregateste si spectatorul dat fiind faptul ca-l introduce in atmosfera concertului, il pune sa stranga bani, pentru ca biletele de intrare la concertele mele nu sunt deloc ieftine (n.r. 50 Ron). Nu mai spun ca biletul este si prima forma de cenzura a artistului fata de mitocania care este, mai nou, predata in scoli".

Personajul Florin Chilian, construit voit ori ba, este, fara doar si poate, extrem de interesant. Mizand pe acest lucru l-am provocat la o discutie, post-conferinta de presa, si iata ce am mai aflat, in exclusivitate pentru Eva.ro.

Ce le promiteti celor care vor cumpara bilete la concertele Florin Chilian?

In afara de emotie? Texte foarte, foarte bune, muzica mai putin buna pentru ca este de notorietate faptul ca nu ma pricep la muzica. Acesta este si motivul pentru care am refuzat toate demnitatile propuse prin uniunile astea: UCMR, ADA. Eu nu pot sa fiu director la muzica pentru ca eu habar nu am muzica. Pot sa mai promit mult firesc si tot ceea nu se gaseste in alte contexte, muzical vorbind.

In plus, pot sa asigur ca nu o sa-mi pun tate intre timp, nu-mi pun grasime de pe cur in bot si ca nici nu o sa-mi arat curul pe scena.

Aveti un discurs foarte dur...

Discursul, chiar si cu aceste cuvinte, este extrem de civilizat si intr-o perfecta limba romana, macar gramatical. Despre restul, numai de bine...

Ce vrea sa transmita muzica Florin Chilian?

Absolut nimic. Nu vrea sa transmita nimic. Pune niste probleme in termeni comuni. Nu fac altceva decat sa-ti redau putin din amintirile tale cele pe langa care ai trecut si, pe care, in ritmul asta sifilitic al vietii, este posibil sa nu le fi luat in seama sau sa nu fi avut timp. E doar o regasire, de fapt, totul este undeva la mijloc.

Acest gen de muzica, se vrea o lupta impotriva lucrurilor care se intampla in acest moment pe piata muzicala din Romania?

Nu, absolut deloc. Nebunia este ca poate fi interpretat ca un afront impotriva prostului gust sau ca un manifest pentru un lucru bun, nenorocirea este ca e atat de singular, desi e atat de firesc. In clipa in care pierdem din instincte, notiunea firescului, se pare ca ajungem la tipul de manifest atunci cand tine de ordinar, adica de ceva pur si simplu normal. Tot ce tine de normalitate a ajuns sa fie considerat de nivel exceptional. E un lucru trist.