La 73 de ani, cunostea succesul international. La 76 de ani, lansa cel de-al doilea album al sau, "Buenos Hermanos" si pornea intr-un turneu de promovare a acestuia, ce a inclus si Bucurestiul. In cele doua concerte sustinute pe 24 si 25 aprilie la Sala Palatului, Ibrahim Ferrer le-a oferit spectatorilor "Dos Gardenias", cate doua ore din muzica ce i-a adus supranumele de "print al boleroului".

Ferrer a cantat, a dansat si a umplut sala cu muzica ce l-a adus atat de aproape de inima publicului din lumea intreaga: o muzica sincera si calda, cand trista, cand vesela, ce pastreaza farmecul aparte al proiectelor din seria Buena Vista Social Club.

Nascut in 1927, la Santiago, Ferrer s-a vazut nevoit sa munceasca inca de mic, vanzand dulciuri si popcorn. Ramas orfan la 12 ani, a inceput sa cante cu diverse trupe, fiind permanent marginalizat si obligat sa cante ceea ce nu credea ca i se potriveste. Dezamagit si neprimind recunoasterea pe care o merita, a decis, in 1991, sa se retraga din muzica. "Eram mereu lasat in umbra. Ma simteam iubit de public, dar nu de colegii mei", isi aminteste el.
In aceasta perioada de pauza a fost zidar, docher, constructor dar in 1997 i s-a oferit ocazia sa faca ceea ce si-a dorit o viata intreaga: sa faca ceva pentru tara sa prin muzica si sa isi faca numele cunoscut, pentru ca era convins ca merita.

Producatorul si muzicianul Juan de Marcos Gonzales l-a convins sa revina in studioul de inregistrari, pentru proiectul Buena Vista Social Club. Denumit dupa un club din Havana (care nu mai exista de multi ani), acest proiect a lansat mania "cuban music" si i-a adus lui Ferrer celebritatea mult visata. El ramane, insa, modest. "Sunt rege in domeniul meu, asa cum tamplarul este rege in domeniul sau", a declarat el la conferinta de presa sustinuta la Bucuresti.

Desi spune ca nu este "un om bisericos", poarta permanent cu el medalioanele care il reprezinta pe Sfantul Lazar. Nu se desparte nici de un baston sculptat de mama sa, care de nenumarate ori l-a ajutat sa nu se simta singur.