Codin Maticiuc, poreclit Poponeţ, un dandy de Dorobanţi care a scris o autobiografieN-am anvergura maestrului, nu sunt familiarizat cu manuscrisele aspiranților, dar trebuie să aflați că de multă vreme n-am citit ceva mai prost. Așa o măiestrie în mânuirea floretei argumentației! Mai rar. Scurgerea de talent a Poponețului trebuie citită în cheie bamboo-istică. E o odă închinată creaturilor nopții, cărora încearcă, în ciuda evidentei lipse de talent, să le atribuie suflet. Și ce e până la urmă scandalos? N-o fi Poponețul Nepereche singurul care se face de râs așezându-și sufletul pe hârtie publicată (i-ați citit poeziile lui Marius Tucă?). Nu e, sigur că nu e.
Mai există vedete, îndeosebi de televiziune care, fiind secolul care e, ca o consecință a faimei adunate după singura expertiză dovedită – cititul cu grimase populare după prompter –, se trezesc cu tastatura (sau, cum le place impostorilor să spună, cu condeiul) în mână. Dar măcar pe aceștia (sau, mai degrabă, pe acestea) știm de unde să le luăm. Înțelegem, cumva, cine sunt.
Dar Poponeț, popor? Poponeț? Cine este Poponeț? Ce este Poponeț? Scrisul dumisale are forța unui bătrânel cu porniri lubrice, confruntat prematur cu impotența. Ce vrea să arate autorul? Că nu mai e feciorelnic? Îl bănuia cineva? Citiți: “Epopeea romantică la care visai: Am întrebat-o dacă mai e virgină. Mi-a dat din cap că nu și atunci, mulțumit, am aplecat-o peste chiuvetă, i-am coborât colanții și i-am vârât-o până la prăsele”. Ce stil, ce eleganță, ce rafinament! Fondul cuvintelor folosite în corpul lucrării rămâne modest, nu vă așteptați la vreun puseu de estetică. E posibil să fi selectat chiar metafora poponețiană cu cea mai mare forță de penetrare a spiritului publicului-țintă.
Felicitari pentru articol! Dar mai exista unul care e promovat in nestire( si se promoveaza si el pe fb), tot satul probabil de viata, scarbit sau din contra, frustrat care a scris printre altele "scrisori catre rita" - o carte numai buna de aruncat in ghena din spatele blocului. Pentru cei doritori de porno, poate e buna, dar in rest...un subiect foarte usor, vulgaritate cat cuprinde si nimic profund. Parca o liota de draci s-a apucat sa insire un dans pe hartie, drept sub nasuri de ingeri. Ce ar trebui sa socheze cel mai mult e promovarea nonvalorii, nonculturii in general si faptul ca nimeni nu are curajul (cel putin pe fb) sa-i spuna ceva negativ relativ la carte din falsa prietenie. Dintre ziaristi n-a citit nimeni cartea aceasta a lui Kaos Moon alias Stefan Caraman? Unde e valoarea romanelor de altadata?
Nu e vina lui, e vina celor care-l publica / promoveaza si, mai ales, a celor care-i cumpara oroarea!
Excelent articolul, din nerfericire nu stiu ce poate fi facut! Poate o scrisoare deschisa catre editura, poate un protest cu ceva zeci de mii de semnaturi. Este extrem de trist, dar chiar daca aceasta este tendinta si chiar daca peste cateva zeci de ani lucrurile vor fi complet de-a-ndoaselea, eu nu as vrea sa asteptam pur si simplu sa se intample, ci macar sa protestam! Macar sa fie mai multi cei care spun "asa ceva nu se poate", care indica impostura si non-valoarea, care refuza jocul acesta malefic...
Felicitari pentru articol. M-am distrat copios! :))
Va cred pe cuvant,pt ca nu am facut de curand raiduri in librarii (mai nou cumpar online) si ma ingrozesc. Rau e ca nu-i nimic de facut...asa merge treaba de la varf pana la vanzatorul de ziare...Ies nulitatile ca bubele...Probabil ca dl cu pricina e f plictisit de viata inutila pe care o duce, de aceleasi clisee,acelasi tip de femei ,aceleasi droguri...si a vrut sa fericeasca poporul cu destainuiri scrise stramb despre viata sa jalnica. Indemnul este sa ocolim cat putem gunoaiele astea !