Stiu ca ati lucrat in acest domeniu si inainte de Revolutie. Imi puteti spune care sunt diferentele dintre atunci si acum?

Bineinteles ca sunt diferente. Inainte de Revolutie eram destul de mica. Am fost un an colaboratoare in Corul Radio. Ce se intampla? Atunci nu puteai sa dai la Conservator, la Canto, decat daca erai angajat. Existau cursuri la seral pentru Canto. Nu era prea usor pentru studenti, dar toata lumea avea intelegere si ii lasa sa mai lipseasca de la teatru, de la repetitii. Si atunci a trebuit sa ma duc undeva.

Pana m-am mai maturizat putin, m-am dus in cor la Radio. Acolo era disciplina si armata ca la mama lor, era si institutia numarul unu de propaganda si atunci am cantat la cantece patriotice de mi-au iesit pe nas, dar am avut si concerte frumoase, cu muzica romaneasca. Dirijor era regretatul maestru Grigoras, care facea minunatii din nimic. Reusea sa dea o culoare pieselor acelora ciudate, tot felul de modernisme. Si acum se canta muzica moderna, dar parca are alt fason, atunci poate ca nu erau cei mai fericiti compozitori, cei mai talentati.

La Opera m-am angajat cand aveam 19 ani, deci eram destul de nauca, asa, in afara faptului ca era foarte frig, nu am amintiri neplacute despre perioada aia. Spectacolele de gala erau grele, dar noi, fiind tineri si abia asteptand sa ne intalnim unii cu ceilalti, nu am simtit foarte mult aceasta perioada. Nu aveam nicio grija, pentru ca erau parinti. Treaba mea nu era decat sa studiez pentru Conservator, sa-mi invat repertoriul pentru cor, sa fiu cumintica si sa-mi vad de treaba mea.

In acea perioada, oamenii gaseau scapari. De exemplu, de Paste se puneau spectacole care aveau Slujba de Inviere, se punea "Faust", care se termina cu Slujba de Inviere, se punea "Ion Voda cel Cumplit", care, de asemenea, are slujba de Inviere la final, deci gaseau o scapare spirituala. Oamenii veneau la teatru, imbracati frumos si apoi se duceau vizavi la Elefterie, la Slujba de Inviere.

Asta e meserie de psihic, daca nu ai un psihic bun, degeaba, poti sa stai acasa.

Care este statutul muzicii clasice in acest moment in Romania? Cat este de apreciat acest gen de muzica in acest moment, la noi?

Este apreciata de catre public, nu este apreciata de catre mass-media. Inclusiv de tineri este foarte aprecita, avem sala plina de tineri. Avem spectacolul "Broadway. Bucuresti" in permanenta cu sala plina. Este un colaj cu muzica americana, si vin tinerii, si le place. Apreciaza inclusiv spectacolul "Vaduva vesela", un spectacol clasic.

Si, culmea, tot respectul pentru Felicia Filip, dar daca Felicia Filip, cat este ea de minunata, si ultra premiata, si ultra apreciata, daca nu ar fi cantat alaturi de Iris, imi pare foarte rau, dar si ea ar fi fost tratata cu aceeasi indiferenta.

Si numai TVR Cultural, nu este suficient. Nu vreau sa dau in manelisti, nu vreau sa dau in nimeni, fiecare face ce-i place si ce considera ca-i aduce bucurie si satisfactii spirituale sau financiare, dar nu se poate sa bombardezi oamenii, pentru ca, in fond, gustul publicului se formeaza, ce-i vinzi aia cumpara.

Inainte aveam si copii. Veneau copii chiar la spectacolele de seara, nu doar la spectacolele pentru copii. Veneau din ciclul doi, liceu, studenti. Si, noi cam bombaneam, pentru ca nu reuseam intotdeauna sa le captam atentia si se cam plictiseau, saracii, si reactionau in consecinta. Ei te taxeaza, nu au dragalasenii politicoase.

S-a intamplat de curand sa primesc un mesaj pe messenger, in care un tanar roman, care se afla in Anglia, de 20 de ani, imi spunea ca ma apreciaza si ca ma admira. M-a vazut de cand era in scoala generala, prima data in "La calul Balan" si dupa aceea mi-a enumerat o serie de spectacole in care m-a mai vazut, inclusiv in "Vaduva vesela". Mi-a spus ca apreciaza foarte mult Opereta si ca abia asteapta sa vina in vacanta sa mai vada niste spectacole. Si atunci am spus, "Da', dom'le, pentru el a meritat tot zbuciumul!".

Apropo de colaborarea Feliciei Filip cu Iris. Nu v-ati gandit niciodata sa o... cotiti putin spre o zona mai comerciala?

Nu vreau sa o cotesc spre o zona comerciala. Mi-ar placea sa colaborez tot cu rockerii, este singura situatie posibila de colaborare. Imi plac foarte mult cei de la Nightwish si mi-ar placea sa am asa o formatie. Imi place rock-ul foarte mult. Sunt atipica pentru o primadona.

Este foarte ciudat, pentru ca, inainte sa ma intalnesc cu dumneavoastra, am incercat sa va creionez un portret si ma tot intrebam oare cum sunteti si cel fel de discurs aveti. Ma asteptam sa am in fata un gen de Mariana Nicolesco.

Mariana Nicolesco este un om extraordinar, si un om foarte cald si dragut, si vorbeste ca si mine, in particular. Ceea ce se vede este situatia din fata camerei, diva. Acesta este un statut pe care, nu stiu, il castigi in timp, nu stiu daca... Cred ca se cultiva, eu nu am reusit foarte mult, sigur ca, daca as fi machiata si as fi la televizor imbracata altfel, as avea o alta atitudine.

Fara sa vrei, toata lumea are o alta atitudine in fata camerei. Pe noi ne-au invatat ca un artist, cu cat este mai mare, cu atat este mai modest... Sigur imaginea conteaza foarte mult, dar nu imaginea de fiecare zi, aceasta nu are nicio legatura cu nimic.

In zi de spectacol, nu poti sa mananci sau sa bei orice: apa plata, friptura la gratar

Care este personajul, dintre cele pe care le-ati jucat pana acum, care v-a placut cel mai mult?

Intotdeauna ultimul. Hanna Glavari, din "Vaduva vesela". Recunosc ca il iubesc mai mult decat pe celelalte, pentru ca au fost niste connjuncturi. Am ajuns sa fac premiera, desi nu eram vazuta din start pentru premiera. Alaturi de mine a mai luat castingul pe rol o domnisoara de la Opera, cu o voce extraordinara, de mare calitate.

In special dirijorul a fost vrajit de aceasta voce. Eu la casting nu m-am prezentat prea bine, nu sunt un om de castinguri, eu sunt om de spectacol, acolo dispare emotia. Norocul meu a fost ca m-au vazut in "Contesa Maritza" si le-a placut foarte mult.

Asta a fost norocul meu ca am luat rolul, pentru ca din teatru am fost singura care a luat castingul pe rol. Sunt convinsa, insa, ca, daca nu m-ar fi vazut jucand, traind pe scena, nu m-ar fi luat.

Domnisoara respectiva, desi avea acest avantaj extraordinar in fata mea, a uitat ca aici nu este ca la Opera, aici nu stai si canti frumos. Trebuie sa le faci pe toate si daca nu le faci pe toate asa cum trebuie, atunci e o problema. A trebuit sa fac roata, a trebuit sa fac spagatul - nu am reusit, trebuie sa recunosc - a trebuit sa demonstrez ca vocea nu este suficienta. Trebuie sa fie trairea scenica si asta a fost atuul meu intotdeauna. Am o tehnica impecabila, nu am o voce deosebita, am o voce super comuna, nu spune nimic luata separat, sunt o mie de soprane lirice ca mine pe lume, dar e aceasta stare pe care o am intotdeauna. Am norocul de a trece rampa, asta e un dat, cu asta te nasti. Poti sa studiezi, sa te urmaresti in oglinda, daca nu-l ai... asta e.