Serena Williams şi Simona Halep, locurile unu şi doi din clasamentul mondialÎn aceste zile rulează în oraş un film, Southpaw, dramă din lumea boxului, în care Jake Gyllenhaal joacă rolul unui campion mondial care pierde tot şi încearcă să revină. Confruntările sunt extrem de bine realizate, iar drama sportivului este sugestivă în ce priveşte lumea crudă şi competitivă a sportului de înaltă performanţă. În film, boxerul, pentru a reveni, are nevoie de un antrenor, iar relaţia cu acesta îi prezintă spectatorului cât de importantă e personalitatea şi ştiinţa unui maestru pentru un sportiv profesionist.
Din afară, indicaţiile date de pe bancă la un meci de fotbal, handbal sau baschet sau venirea antrenorului pe teren, la tenis, par convenţionale şi, de multe ori indicaţiile sună banal, dar nu e aşa, un antrenor bun nu e cel care-i spune sportivului ceva nou, radical, e cel care poate produce o revelaţie asupra acestuia. Un antrenor bun nu vine cu soluţii salvatoare, ci intră în străfundurile jocului unui campion sau ale unei echipe şi face mici modificări care pot fi înţelese rapid, pot fi aplicate şi care au efecte vizibile. Darren Cahill i-a spus Simonei Halep în finala cu Serena Williams că ar trebui să rişte mai mult pe cel de-al doilea serviciu. Jucătoarea era prima care a simţit că serveşte prea încet, dar antrenorul i-a produs o revelaţie, i-a spus că poate să rişte, că e OK, pentru că riscul de a greşi pe al doilea serviciu e mai mic decât riscul de a pierde puncte dacă serveşte încet. Iar Simona a schimbat, iar în setul doi a pierdut la tie-break, mult mai strâns decât a pierdut în primul set (3-6).