Cum a fost anul acesta pentru dumneavoastra?
A fost un an foarte bun. De 3 ani sunt in proiecte la postul Acasa si, pentru mine, anul acesta este cel mai bun pentru ca am primit un rol extraordinar, care-mi place teribil. Imi face o placere nebuna sa-l joc. Mi-e drag ca e moldoveanca si mie imi e usor sa vorbesc moldoveneste. E penibil cand un actor incearca sa vorbeasca cu accent si nu-i iese.
In plus, imi place ca este o femeie puternica, care nu tine cont de multe lucruri, isi impune punctul de vedere, este ca o conducatoare de trib. Desi nu este un rol principal, se ridica la rang de nivelul 1. Impresioneaza, atrage. Telespectatorul este curios sa afle ce mai face coana Chiva.
Cum arata o zi de filmare?
Este destul de grea. Lucram destul de mult, suntem in avans cu vreo 30 de serii. Plecam din Bucuresti la 6:30 - 7:00 si putem sa ajungem inapoi la 12:00. Sunt si zile in care plecam la un 8:00 - 9:00 si ne intoarcem dupa amiaza. Filmarile tin de locatii, tin de intalnirea mai multor actori, mai multor personaje si depinde cum se intrunesc toate lucrurile astea. Echipa este foarte frumosa, ne intelegem bine, nu avem niciun fel de conflicte, de rivalitati, e o atmosfera placuta. Iura Luncasu este un regizor extraordinar, este plin de talent, are o fantezie debordanta. Cand imi arata si imi explica personajul, intai rad cu lacrimi si ii spun: "Iura, eu nu pot sa fac ce faci tu!". Imi da niste indicatii senzationale si imi e teama ca nu pot sa le fac, mai ales ca acolo nu se sta la multe repetitii. Se citeste textul de 2 - 3 ori si s-a intrat in platou. Nu ai timp sa stai sa le coci, sa le gandesti, nu, acolo nu e timp. Noroc cu el ca gestioneaza lucrurile extraordinar, este un regizor extraordinar.
"Pleaca o generatie care a fost foarte chinuita”
Cum a fost despartirea de Gheorghe Dinica? Lucrati cu el la acest proiect?
A fost ingrozitor pentru ca totul a venit foarte repede. Am filmat luni, marti, miercuri si joi era disparut. Te doare si faptul ca a disparut o forta. Era un om de o forta extraordinara si dintr-o data s-a prabusit. Ce sa mai vorbesc ca barbatul meu in iunie a acuzat niste dureti oarecare in gat si in decembrie l-am inmormantat. Amza Pellea in mai si-a facut o radiografie si in decembrie l-a inmormantat. Sunt niste boli care te macina si nu-ti dai seama. Stres, oboseala... Pleaca o generatie care a fost foarte chinuita. O generatie care a jucat in frig, in goana calului. Imi amintesc ca eu jucam 'Petitoarea' in rochie de seara si in spatele scenei ingheta apa in pahar. Lumea in sala era toata in cojoace si cu caciula in cap, iar eu eram in rochie de seara, pentru ca nu puteam altfel.
Ce asteptati de la anul viitor?
Ti-am spus, astept sanatate si, ca proiecte, termin "Aniela", probabil ca prin aprilie, si vedem apoi ce se intampla cu un alt proiect la Acasa. Joc la Opera Comica pentru copii si antamam niste discutii pentru o plecare in Egipt. La sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie, vom scoate un spectacol cu ocazia implinirii a 30 de ani de existenta a cuplului Stela – Arsinel, care se va chema "Aplauze, aplauze" si care se va juca numai cu texte scrise de Mihai Maximilian. Ca sa vezi ce viabilitate are ce scria el. Dupa 40 - 50 de ani textele lui sunt actuale.
"Craciunul il petrec in Germania”
Stiu ca o sa plecati din tara, dar totusi trebuie sa petreceti cumva. Revelionul, Craciunul, cum vor fi?
Craciunul il petrec in Germania, la prietena mea, Doina, o familie extraordinara. Nepoata mea, care este regizoare de film, Stanca Radu o cheama si este foarte talentata si premiata, are un iubit care este in Germania, la Nurnberg, si mergem acolo. Anul trecut toate familiile s-au intalnit aici, la mine, si anul acesta vrem sa ne intalnim acolo. Voi face si eu acolo ceva de mancare ca sa-i zapacesc la cap. (rade).
Sigur, nu o sa le fac sarmale, pentru ca eu nu ma consider o priceputa in acest fel de mancare. Poate si pentru ca Puiu nu manca sarmale. Le manca numai pe cele facute de mama.
Observ ca indiferent de discutia pe care o purtati, este imposibil sa nu va amintiti de domnul Puiu Maximilian.
Pentru ca viata mea asta este, nu se mai poate schimba. La noi a fost o legatura perfecta. Aveam aceeasi meserie, ne intelegeam, gandeam la fel, el era foarte calm, introvertit intr-un fel, dar filozof in alt fel, in sensul ca stia sa modereze totul in familie, astfel ca niciodata nu aveai nicio disensiune. Fata noastra ne-a legat foarte tare, este o nepoata de-a lui pe care am infiat-o. Am avut un copil foarte bun si am avut pentru cine sa facem lucrurile mai departe.
El se intelegea bine cu toata lumea. Iubea tinerii. Casa era plina de tineri, seara, care veneau la DVD, la video, lui ii placea sa traiasca in mediul asta de tineri.
Ne-am inteles foarte bine pentru ca fiecare dintre noi se gandea cum sa-l faca pe celalalt fericit. Ma gandeam "aoleau, e ora 14:00, daca eu nu ma duc acasa, Puiu nu mananca!", lui nu-i placea mancarea. El, la randul lui se gandea: "Ce fac eu ca vine Stela? Ii place sa fie toate luminile aprinse", si atunci aprindea toate luminile. El radea de mine, dar eu eram ca un catel. Intai faceam turul casei, aprindeam toate luminile si apoi stateam de vorba. Mie imi place lumina multa.
Daca te gandesti la fericirea celuilalt si ai norocul ca si el sa se gandeasca la fericirea ta, atunci problemele nu au cum sa apara.
Aveti un gand pentru cititoarele Eva.ro?
As vrea sa le urez tuturor cititoarelor voastre sa fie fericite. As vrea sa aiba rabdare. Eu cred ca femeia este mai barbata decat barbatul. Barbatului i s-a dat forta si responsabilitatea, dar nu atat de mare ca cea a femeii. Pentru ca Dumnezeu nu a lasat-o intamplator sa faca copii, sa-i ocroteasca si sa-i creasca. As vrea sa fac un apel catre doamnele noastre, chiar daca suntem egale cu barbatii, sa avem rabdare. Rabdarea, calmul, sunt o conditie foarte mare in intelegere si comunicare.
Tot ce ni se intampla pe lumea asta, bine sau rau, este macar jumatate din vina noastra. Noi n-am fost atente, noi n-am ales cum trebuie, noi n-am avut rabdare, noi... Femeia este foarte importanta. Eu cred ca ea dirijeaza, de fapt, lumea.
Am vrut sa scriu undeva un comentariu despre cum a fost Coana Chirita la noi in Ottawa acum o saptamina, dar mai ales cum a fost Stela Popescu. Mi-a fost un pic de jena pentru ca "sala" nu a primit-o cu atita caldura cu care m-as fi asteptat. Oamenii se mai schimba se mai racesc, pentru mine insa a fost ca o vizita nesperata si placuta, acasa. Asa ca m-am lasat cucerita inca o data de talentul profesionalismul si daruirea cu care actorii, cintaretii si balerinii Operetei pentru copii s-au prezentat. Si chiar daca la inceput Cona Chirita a parut nitel obosita ,am inteles :virsta, drumul, fusul orar, orice inceput la niste ani, e mai greoi.. Dar cind dupa opereta, Stela a coborit de pe scena in sala, si si-a salutat publicul , ei , atunci am recunoscut-o pe marea noastra artista. Ca inca "se tine bine" e inutil sa spun, este o Doamna printre putinele ramse ale teatrului romanesc, si o admir pentru taria ei de a trai de multa vreme doar pentru publicul ei. Intre daruirea cu care joaca, si zimbetele cu care ne inunda sufletele, se mai ghiceste si cite o umbra de tristete, dar atit de fugara, incit cine n-o cunoaste indeajuns pe actrita, pare ca se inseala. Pentru viata si teatrul sau dati-mi voie sa-i spun Multam fain, si Craciunul sa va aduca mai multa alinare, draga noastra Stela.
Sunteti o adevarata Doamna!Sa va dea intr-adevar Dumnezeu sanatate si tot ceea ce doriti!Mi-ati bucurat sufletul cu acest interviu si chiar mi-au dat lacrimile cand am citit ultima parte a lui.E un lucru mare in ziua de azi sa fii fericit intr-adevar si sa gasesti pe cineva care sa te respecte,oricat de multa rabdare si calm ai avea.Sarbatori Fericite tuturor!
Vizionez Aniela doar pentru ca joaca Stela Popescu, imi place la nebunie, va admir foarte tare si mi-ar face placere sa vi se distribuie aceste mesaje si sa stiti ca lumea va iubeste si apreciaza tot ce faceti pentru noi. Multa sanatate. Multumim
Buna, Dora. Multumesc pentru comentariu. Am facut modificari in text, insa trebuie spus ca intr-un articol de aproape 18.000 de semne este imposibil sa nu existe mici greseli. Multumesc din nou si sper sa ne auzim si pe viitor.
Fara ''doar'' si ''poate'', un interviu binevenit cu o ADEVARATA STEA a Romaniei; o singura problema ar fi calitatea redactarii textului, contine nepermis de multe greseli, pe care ma indoiesc ca intervievata le-a facut... Si ne este pentru prima data... Si chiar as dori si eu sa stiu unde in Canada se tin reprezentatiile doamnei Stela Popescu. Multumesc si va doresc Sarbatori minunate tuturor!!!
Sa va dea domnul sanatate, multumesc ca existi.
Cu admiratie si respect va salut din adincul inimii. MI-ati inveselit si incintat copilaria, va admir din totdeauna. Pentru mine STELA POPESCU este un monument a-l teatrului si show-buisness-u-lui rominesc in general. Sa fiti sanatoasa, iubita, admirata pentru eternitate.
O actrita remarcabila ,cu un stil bine definit ,la care calitatea,profunzimea ,comicul si dramaticul se imbina in cea mai minunata proportie.Tot respectul si admiratia pentru o actrita care pune inaintea cantitatii ,calitatea .Ii doresc multa sanatate si pace sufleteasca .Un an tot atat de bun cum a fost si 2009 ,cel putin!
multumesc ca existi
Iti multumesc pentru ca existi!
IN CIUDA VARSTEI SALE DESTUL DE AVANSATA STELA POPESCU PLEACA IN TURNEU IN CANADA, PT A DISTRA OAMENII DE ACOLO SI PE ROMANII STABILITI IN CANADA DE FOARTE MULTI ANI, EA E O PERSOANA F VESELA SI TRAIESTE LA MAXIM VIATA,ASTA O TINE ASA CU SUFLETUL MEREU TANAR
Da, mi-a bucurat mie si familiei mele multi ani din tineretea mea petrecuta in Romania cu spctacolele ei inegalabile. O actrita de neinlocuit, pot spune ca aproape perfecta. Unde urmeaza sa dai aceste spctacole in Canada(in ce orase ?)si pe ce data vor fi caci sint stabilita de mult acolo si mi-asi dori eu si sotul meu sa mai vedem un spectacol cu tine. La multi ani cu sanatate! Ioana
este o femeie plina de caracter,feminitate si omenie..o talentata actrita ...ma bucur ca am avut ocazia sa o intalnesc la studiourile Buftea facand parte la filmarile 'Regina'....Sarbatori Fericite tuturor!