Dragă tată, din cauza ta intru în relaţii proaste!
Nu am avut până acum curajul să scriu despre asta, nu am avut curaj să îţi spun ce am pe suflet, m-ai învăţat să fiu o persoană dură, rece, care nu îşi arată dezamăgirile şi problemele, oamenilor din jur.
Tot timpul îmi spuneai să fiu puternică, şi când nu o să fiu mi-ai promis că vei fi lângă mine.
Am picat testul vieţii în momentul în care ai plecat şi m-ai lăsat singură. Erai eroul meu, omul care nu mă poate răni niciodată şi pe care mă puteam baza la orice oră! Şi totuşi ai făcut-o!
Ai plecat şi mi-ai distrus sufletul!
Dar şi acum după atâţia ani eu tot am încredere în tine, tot îţi iau apărarea în faţa oricui, tot îţi găsesc scuze!
Deşi ştiam că greşeai, mă încăpăţânam să îmi aleg bărbaţi ca tine, atrăgeam bărbaţi ca tine, care până la urmă plecau, şi în subconştientul meu ştiam asta de la început, dar tot îmi spuneam că eu voi fi cea care o să îi schimbe. Şi ce crezi? De fiecare dată m-am înşelat, dar niciodată nu m-am lăsat!
Ce simţi tu când citeşti acum rândurile astea?
Eşti mândru de mine, eşti mândru de tine? Îţi imaginai că acţiunile tale vor avea un impact atât de mare asupra mea, asupra vieţii mele, asupra existenţei mele?
Eu sunt sigură că nu ai gândit o clipă răul pe care aveai să mi-l faci, pentru că tu considerai că dacă eşti fericit, voi fi şi eu! Te-ai înşelat atât de tare!
Am ajuns la punctul în care conştientizez tot ce mi-a făcut viaţa: o continuă căutare a echilibrului, când eu de fapt te căutam pe tine, căutam toate răspunsurile care îmi lipseau de la tine.
Acum nu mai caut nimic, am găsit fericirea alături de un om care îmi oferă tot ce nu mi-au oferit cei din trecut și inima lui. Și-a pus sufletul pe tavă fără temeri şi frici, şi m-a învăţat că iubirea o simţi, nu te chinui pentru ea, nu trebuie să schimbi un om pentru iubire, iubirea vine.
Dragile mele, nu mai căutaţi motive să nu iubiţi, nu mai căutaţi răspunsuri în trecut, mergeţi cu inima deschisă oriunde, acceptaţi trecutul aşa cum este, şi mai ales iubiţi-vă pe voi înainte!