Un alt articol susținea ideea că ne naștem pentru noi, nu pentru ceilalți-oameni, nu pentru celelalte-lucruri.

 De acord! Dar câte dezacorduri sunt în noi cu ceea ce ne-au transmis mama, tata, socialul, religiosul…Să facem curățenie generală, că, deh, vine Crăciunul. Așa că la -12 grade Celsius, stai pe geamuri, cu mâini degerate, că așa vrea mama din noi. Nu știm deocamdată ce vrea eu-ul nostru. Să ne luăm soț cu zâmbetul tatei, cu spiritul lui de afaceri, cu kilogramele lui. Să fie iubitul nostru după mirosurile impuse de mama. Doamne-ajută, să gătească și el, și să facă și el curățenie. Dar sinele nostru ce dorește? Să nu dea iubitul, vai de mine, firimituri în afara perimetrului mesei din bucătărie că-i jale. Aoleu, să mai fie un tip relaxat și autentic, care să vrea să crească cu tine un animal în apartament că noi, mama și tata din lăuntrul tău, iubim animalele, dar în curte! Dar propriul suflet ce solicită? E nevoie de timp, energie, maturitate să ne adresăm veșnic întrebarea: Dar eu ce-mi doresc? Dar fericirea mea ce presupune? Și apoi să pui în practică-alte momente investite de noi cu disponibilitate. Și în acest caz, dacă vei reuși să dai de propriul suflet în interiorul propriului suflet, vei fi judecat! Dar merită încercat. În depresie nu reușești să mergi nici după normele impuse de alții, nici după condiționările propriei fericiri. Că nu se poate. Și nici să faci diferența între cele două nu are niciun sens atunci. 

Articolul care a fost cel mai citit a vorbit despre reguli pe care e nevoie să le respecți la începutul unei relații.

 Lucruri pe care să nu le spui unui nou iubit. Ca acesta să nu se îndepărteze de tine. M-am întrebat pe mine. L-am întrebat pe prietenul meu: De ce a fost mai citit acest articol? Culmea a fost că ne-am gândit la un lucru similar. Oamenii cam știu ce e suferința. Au mai bătut calea acesteia. Și ar vrea să treacă la un nivel superior. Să iubească. Dar nemaigreșind, de data asta. Așa că au nevoie de un set de reguli. Poate așa iubirea se înfiripă și durează. Deci iubirea e net superioară neiubirii de sine, depresiei. Asta se știe. Dar s-a mai demonstrat o dată, prin publicarea acestor articole, ale cititoarelor-scriitoarelor Eva.ro. Rămâne însă partea de oameni fără stimă de sine. În neiubire a propriului eu. Și dacă nu e dragoste de propria persoană nu se poate să fie dragoste față de altul. Sau față de un cuplu. În care membrii s-ar iubi.Soluția: în acea perioadă de lipsă a dragostei-să fie trăită iubirea din amintiri. Mimată, la nevoie.  Disclaimer: Acest articol a fost scris de Ioana Dimișcă, în urma concursului publicat pe 1 martie 2018. IMedia nu poate fi trasă la răspundere pentru conținutul articolelor în totalitatea lor sau doar pentru o parte a acestora si este absolvit de orice răspundere civilă sau penală cu privire la acestea.