Este clar ca in relatia noastra ceva nu functiona cum trebuia, chiar daca la suprafata totul parea sa mearga perfect. Nici acum, dupa doua luni, nu am reusit sa vad ceea ce nu mergea intre noi.
Ce s-a intamplat cu cel de care ma indragostisem? Desi, in ochii mei, parea foarte indragostit, mi-a spus ca a 'mimat' totul - asta a durut foarte tare. Dupa, s-a impacat cu fosta lui iubita!
Sunt mai radicala atunci cand vine vorba de modul de a ma comporta cu oamenii care mint, mai ales astfel - pur si simplu rup legatura total cu ei, ca si cum nu ar fi existat vreodata, mai ales in cazul in care eu nu ii mint. Nu imi pare rau ca am avut astfel de sentimente, este ceva normal si omenesc. Pentru ca le-am avut pentru cineva care nu a fost demn de ele, iar acest lucru a dus la ruperea unei relatii? Asta i se poate intampla oricui! Da, am inselat, dar am spus! Si consider ca am facut un lucru bun! O relatie 'scaldata' in minciuna nu este o relatie sanatoasa pentru nimeni!"
Trairile Biancai sunt cat se poate de reale, mai ales ca au fost implicate si sentimente puternice, pe care nu le-a putut nega niciodata. Nu a asteptat momentul in care constiinta sa o macine si sa se simta vinovata de ceea ce a facut: a acceptat faptul ca are sentimente pentru un alt barbat si i-a spus iubitului pentru a nu trai intr-o relatie bazata pe minciuna.
Nu conteaza motivele pentru care ai inselat: poate ai vrut sa ii platesti cu aceeasi moneda, ai vrut sa il faci gelos (desi nu cred ca aceasta era cea mai buna modalitate), ai vrut sa iti (re)confirmi faptul ca esti seducatoare, ai vrut sa iesi din monotonia relatiei etc., important este cum rezolvi aceasta problema. De multe ori, vina nu este doar a unui partener...
Intr-o relatie, problemele care exista nu sunt doar ale unui din parteneri, ci ale amandorura, iar rezolvarea lor nu se face separat, ci impreuna. O relatie inseamna o viata impartita in doi, cu bune si cu rele, iar daca problemele nu isi gasesc o rezolvare, decat sa recurgi la minciuna, mai bine renunti la relatie. Mai devreme sau mai tarziu, minciuna va iesi la suprafata, iar ceva innodat, daca nu esti foarte atent, este posibil sa se rupa din nou.
Acest gest al tradarii este la fel de amar atat pentru femei cat si pentru barbati. Important este si modul in care alegi sa ii faci cunoscut partenerului faptul ca l-ai inselat: ii spui direct in fata sau ii dai de inteles. Oricum, alegerea iti apartine, dar inainte sa iei o decizie, nu uita sa te gandesti si la binele relatiei.
Ce s-a intamplat cu cel de care ma indragostisem? Desi, in ochii mei, parea foarte indragostit, mi-a spus ca a 'mimat' totul - asta a durut foarte tare. Dupa, s-a impacat cu fosta lui iubita!
Sunt mai radicala atunci cand vine vorba de modul de a ma comporta cu oamenii care mint, mai ales astfel - pur si simplu rup legatura total cu ei, ca si cum nu ar fi existat vreodata, mai ales in cazul in care eu nu ii mint. Nu imi pare rau ca am avut astfel de sentimente, este ceva normal si omenesc. Pentru ca le-am avut pentru cineva care nu a fost demn de ele, iar acest lucru a dus la ruperea unei relatii? Asta i se poate intampla oricui! Da, am inselat, dar am spus! Si consider ca am facut un lucru bun! O relatie 'scaldata' in minciuna nu este o relatie sanatoasa pentru nimeni!"
Trairile Biancai sunt cat se poate de reale, mai ales ca au fost implicate si sentimente puternice, pe care nu le-a putut nega niciodata. Nu a asteptat momentul in care constiinta sa o macine si sa se simta vinovata de ceea ce a facut: a acceptat faptul ca are sentimente pentru un alt barbat si i-a spus iubitului pentru a nu trai intr-o relatie bazata pe minciuna.
Nu conteaza motivele pentru care ai inselat: poate ai vrut sa ii platesti cu aceeasi moneda, ai vrut sa il faci gelos (desi nu cred ca aceasta era cea mai buna modalitate), ai vrut sa iti (re)confirmi faptul ca esti seducatoare, ai vrut sa iesi din monotonia relatiei etc., important este cum rezolvi aceasta problema. De multe ori, vina nu este doar a unui partener...
Intr-o relatie, problemele care exista nu sunt doar ale unui din parteneri, ci ale amandorura, iar rezolvarea lor nu se face separat, ci impreuna. O relatie inseamna o viata impartita in doi, cu bune si cu rele, iar daca problemele nu isi gasesc o rezolvare, decat sa recurgi la minciuna, mai bine renunti la relatie. Mai devreme sau mai tarziu, minciuna va iesi la suprafata, iar ceva innodat, daca nu esti foarte atent, este posibil sa se rupa din nou.
Acest gest al tradarii este la fel de amar atat pentru femei cat si pentru barbati. Important este si modul in care alegi sa ii faci cunoscut partenerului faptul ca l-ai inselat: ii spui direct in fata sau ii dai de inteles. Oricum, alegerea iti apartine, dar inainte sa iei o decizie, nu uita sa te gandesti si la binele relatiei.
E evident faptul ca nu iti iubesti sotul daca nu te simti vinovata. Aicia nu va depinde doar de tine ci si de el daca va divorta ptr ca ai spus ca,cel cu care ai petrecut momente de neuitat are familie. Oricum daca ambii dintre voi veti divorta se vor destrama doua familii. Voi stiti care este situatia dintre voi,dar ganditi-va bine. La tine este evident .. Eu in locul tau as vorbi cu sotul meu si as incerca sa rezolv situatia. Daca nu e posibil as divorta. Acuma tu tii daca merita sau nu . Oricum mult succes si fericire iti doresc !
Cik intr-o relatie scartaie din vina amandurora?...io zic sa va mai ganditi.explicati-mi si mie cum sa fie vinovat o persoana care se intereseaza de tine iti da atentie te iubeste zi si noapte...in urma unei certe te cauta iti lasa un trandafir ofilit si un bilet in care scrie:"TE IUBESC!el e ofilit pt ca nu are apa,iar eu din cauza ta."si tot el reia relatia in felul asta....iar ea il inseala crezand ca sau despartit el ramanad:| cand o vede....iar dupa acest eveniment tot el ii mai da o sansa....el e vinovat?...ca ii ofera dragoste?..iar ea a refuzat:-o?...teorii de "psiholog" va pot oferi eu oricand stiu orice va trebuie..am experienta in spate,din pacate:(
Din principiu cand inseli sau esti inselata se va rupe ceva.. daca nu totul. Am avut o relatie de 2 ani si jumatate in care l-am iubit enorm si pot spune ca m-a iubit. Dar asta nu a fost de ajuns caci dorinta de libertate sau nustiu .. avantul varstei l-a facut sa se desparta de mine. Dupa 2 ani m-a inselat , iar atunci a fost un moment crunt pentru mine. M-a durut enorm... si mi-a zis-o cu lacrimi in ochi ca-i pare rau si ca nu ma merita. Sunt constienta ca o data ce ma inselase, mult respect am pierdut. Dar pentru ca il iubeam enorm i-am acordat si a 2a sansa. Am hotarat sa fie si cel cu care sa-mi incep viata sexuala, si asta nu am regretat. Dar in final tot el a venit iar cu propunerea de a ne desparti... ceea ce nu am mai putut suporta. Am trecut peste atatea.. l-am iertat, dar faptul ca a fost prost si nu si-a dat seama de ce face si pierde... nu l-am mai putut trece cu vederea. A regretat , mi-a dat dreptate dar am mers mai departe. Intre timp , am o viata inainte sa intalnesc oameni speciali care sa merite iubirea mea. ;)
Am dat intamplator peste topicul asta. Si as vrea sa-mi impartasesc si eu experienta. Da, l-am inselat. Ma aflu intr-o relatie la distanta de 3 ani si jumatate si niciodata nu m-am sarutat cu altcineva pana acum o luna. De ce am facut asta? Pai, mai multe motive: ma simteam singura, urlau hormonii in mine, voiam sa vorbesc cu cineva... si nu-n ultimul rand, voiam sa vad daca prietenului meu ii mai pasa de mine. M-a neglijat in ultimele luni ale anului 2009 si cred ca asta m-a afectat foarte mult incat sa renunt la demnitatea mea de "fata cuminte". Acum, regret si da si nu. Regret fiindca l-am facut sa sufere in pofida faptului ca mi-am promis sa-l protejez sufleteste. Dar nu regret ca m-am salvat de la o depresie crunta. N-am castigat cine stie ce, cred ca mai mult am pierdut la faza asta. Nu l-am mintit! Sa nu mintiti niciodata! Spuneti adevarul si va veti salva sufletul! Iar daca omul de langa voi chiar va iubeste, va trece in timp orice obstacol.
Frumoasa poveste pacat de gramatica. Ai chinuit limba romana.
pt ce am facut a zis k niciodata nu va face aja cva.ma iertat iam spus k am gresit fata de el si ce simt pt el.si pot sa spun k nu sa razbunat dak o va face desigur k ii voi face orala dar lui ii voi da dreptate.iar treaba q sinceritatea...nui voi mai spune nu stiu dakl voi mai suna nu ma pot abtine nu trece o zi fara sa ma gandesc la el...:(.azi zic k nu maine zic k da aja trec zileele mele.iar dakl mai si vad....:).ma gandesc knd la el knd la ce ii voi face iub meu.
Suntem impreuna de 2 ani si ne intelegem foarte bn nuami k rutina sa km instalat dragoste facem cred k de 2 ori pe sapt nu mai mult q toate k in mine si aqu mai ma intarata cva sa mai ma intalnesc q "amantul"(scriu in ghilimele pt k nu a fost cine stie ce).nu a trecut nici makr o luna de la escapada mea."Amantul"este o cunostinta dea noastra,mai mult dea lui,el este km mereu q okii dupa fete eu stiu asta doar il cunosc destul de bn.mereu imi zambea imi facea q okiu pana knd mia cerut nr printrun prieten deal lui i lam dat ma sunat s neam int.Stiam k el nu vrea altcva decat sex(eu asta si asteptam stiam k nu am voie sa ma implic sentimental doar il iubesc enorm pe iubitul meu cu toate k in pat km scartaia).Desigur neam int si ma invitat la el iam spuns k nu am sa fac nimik q el(doar nu sunt o femeie usoara sa mio trag din 1 seara)sa suparat si am plekt aksa.vam spus k asta vroia el si stiam lam sunat a doua zi sa ne int ma intrebat dak vreau si miam luat inima in dinti si am aceptat(iubitul meu in timpu asta era plekt in strainatate).au fost clipe fantastice pe kre si aqum as dori sa le aduc inapoi.El are si iubita si amante qm am spus este un macho :).niciodata nu mam gandit sa ma despart de iub meu pt el.a venit si iub meu aks eram chinuita de remuscari stiam k el ma iub si nu mia gresit niciodata asa k iam spus a inceput sa planga a plans enorm atunci a fost un moment in kre am regretat tot ce am facut(nu iam spus k mam culkt q el asta cred k lar fi distrus prefer sa ramana aja decat sal vad q lacrimi in oki.mia schimbat nr si tot)mia spus ce fel de om este si k numai al sex se gandeste iam spus k stiu mia zis dar nam acceptat.totul a trecut q toate k niciunul na dat uitarii si aproape k nu e zi fara sa ne aducem aminte aja mai in gluma mai in serios:P.kt despre presupusul amant pe unde ma vede imi face q okiu lu iub meu era sai ia nr meu din tel mai spus, a zis k i sa inkis tel, se facea k se uita la data la ora:)panami rapea nr aj vrea sal sun din nou k am nr lui dar...stiu k nu ma va para k na facuto nici pana aqum si vorbaia au aceeasi gashk.oricum dak ar faceo mam acoperit desigur el nu stie k iub meu stie despre el totusi am o nesiguranta k se va da de gol k tot stie si va afla toti.oricum din prima zi ma asigurat k nu se va da de gol a zis k deastea facea knd era mai mik(el fiind q 10 ani mai mare k mine).Ce pot sa zic lam inselat pt k era o monotonie in cuplu atat in pat kt si in relatie,si imi doream un barbat adevarat.aqum lucrurle merg bn dar nu si in pat:( asta na schimbat q nimiik.aj vrea sal sun...il visez noaptea dar cva nu ma lasa inima cred...:(.Raman q aj vrea...mereu pana knd nu stiu...oricum dak o voi face nui mai voi zice nimik stiu k roata se va intoarce dar nu ma pot abtine cred k miam dat frau liber sentimentelor pt el,sentimente puternice.dar iubirea pt iubitul meu nu se va schimba niciodata si nul voi parasi pt nimeni.escapada aceasta a mea nea facut relatia mai puternica nimeni si nicimik nu ne vor desparti!
Pentru nevinovat. daca eram sotia unui asemenea exemplar l-as insela fara urma de regret. te-ai gandit vreodata ca de uneori femeile fac sacrificii de dragul copiilor si suporta mitocania barbatului ,?
In lumea de azi, nu e mare lucru daca cineva inseala! Dupa parerea mea nu este un lucru rau daca inseli, dinpotriva , iti dai seama daca chiar il iubesti pe perseoana de langa tine, te testezi! Si daca o/il iubesti o sa te comporti si mai frumos! Iti improspetesi relatia , dar asa sa faci ca nimeni sa nu afle.Ce nu se stie nu doare! Problema este ca barbati cand inseala nu pun suflet, dar noi femeile din pacate da! Ne place barbatul, si ne sperie gandul ca ne atrage, si confundam cu dragostea! Fiecare relatie la inceput este cel mai frumos , credem ca suntem indragostite pana peste cap! Ceea mai mare greseala ar fii sa ii spui, in ziua de azi 10% dint-re oameni aprecieaza sinceritatea!
sint o cititoare fidela care acuma are nevoie de ajutorul vostru are nevoie de voturi (CUM BUCURIA VINE DIN LUCRURI MARUNTE ) si o puteti vota pe ANCA MARIA ORZAC www.promance.ro/concurs ingerasii/ da ti clic pe inimioara de deasupra pozei
Dupa citirea tuturor comentariilor de mai sus am observat ca inseli doar daca nu esti multumit in relatie, si eu am trecut prin asta nu a fost nimic planificat, o simpla intamplare care m-a trezit la realitate, credeam ca sunt fericita in relatia mea dar in momentul cand m-am simtit atrasa de altul mi-am dat seama ce imi lipsea, te simti atras de persoana care iti ofera ceea ce iti lipseste din relatia ta actuala, realitatea e trista: la inceputul oricarei relatii cei doi implicati fac totul ca sa isi atraga partenerii sa fie siguri ca acestia au ochi doar pentru ei, insa cand sunt siguri ca le-au castigat increderea si devotamentul uita pentru ce au luptat atata vreme, renunta, nu considera ca mai trebuie luptat in continuare. Exista cazuri in care o aventura poate readuce la viata relatia intarta in monotonie, sau poate aduce la suprafata realitatea pe care ambii parteneri o stiau de mult. Toate aventurile apar pentru un motiv. Eu nu cred ca exista relatia perfecta, ne complacem in anumite situatii crezand ca nu gasim nimic mai bun. Pentru cei care sunt fericiti in relatii de lunga durata, felicitari sunteti niste raritati, luptati sa nu pierdeti niciodata acest lucru.
am invatat sa nu mai fiu sincera...(sau prostuta) sa`i spun..uite..sti cand am fost plecata te`am inselat cu un amic de-al tau..(da nu stiam ca va cunoasteti)....ete na...s-a intamplat.. poate daca nu-i pasa sau nu te iubeste trece`cu vederea( sau nu vrea sa te piarda acuma asta depinde...)treptat nu am scapat asa usor "iesirea asta la o distractie" am platit`o dublu..se razbuna cum poate...iar eu tac..
am reusit pt ca asta ni-a fost conventia de la anceput am jurat ca nu vom merge prea departe si ne tinem de cuvant .
Cum ati reusit sa faceti totul fara sa va implicati, eu asta nu inteleg , noi am vb 3 luni fara sa ne intalnim iar cand ne-am intalnit am traita clipe de vis , doar ca nu am mai putut sta 3 luni fara ....si dupa o luna ne-am revazut iar ......acum urmeaza sa ne vedem dupa Pasti ...si tot asa ...si da suntem amandoi casatoriti , dar amandoi ne gandim la divort ....e o adevarata nebunie , simtim ca numai putem unul fara altul ....traim intr-o lume nebuna dar avem dreptul la fericire ....si cred din ce in ce mai mult ca daca am fi avut fiecare din noi ceea ce ne dorim acasa langa sot sau sotie nu cred ca am fi ajuns aici
uitasem sa va spun ca cel mai bine e sa fim casatoriti si unul si altul da....... asta e obligatoriu alfel se strica treaba
eu l-am anselat cu un tip cu 2 ani mai mic ca mine si nu-mi pare rau deloc , a meritato , a fost super sper sa mai fie asta e viata .Astept asta de toata viata (am 46 ani ) nu regret niciodata a fost un tip ,pe placul meu ,ma facut f fericita .eu am viata mea el pe alui ne antalnim pe ascuns 2 saptamani pe an si e super .eu nu vreau sal despart de nevastasa si nici el pe mine ne vedem de treaba fara sa facem rau la nimeni.O singura problema am ca nu pot sa povestesc lu vecina mea ce clipe frumoase am petrecut eu cu acest tip.
Multumesc pentru sfat , ai drepatate in ceea ce spui , el nu are copii e casatorit doar de cateva luni si din ce imi spune situatia nu e tocmai una buna , chiar nu stiu ce va fi , m-am implicat foarte tare in relatia asta poate si de unde mi-au lipsit multe lucruri in casnicie ....un cuvant , o vorba buna spusa atunci cand ai nevoie , o floare , un sarut , o imbratisare ....sotul meu nu mi-a oferit nimik din toate aceste lucruri, m-am casatorit de foarte tanara crezand ca e bine ce fac , desi familia mea s-a opus si m-au spus inca de atunci ca nu e omul potrivit , dar asta e viata , pana nu te dai cu capul de pragul de sus nu iti dai seama.....acum el imi ofera toate aceste lucruri care mi-au lipsit , e un om care a suferit si el mult in viata , chiar nu stiu ...nu ma pot opri il iubesc enorm .....traiesc la 30 de ani ce nu am trait niciodata in viata , imi doresc sa fiu fericita sau macar implinita , m-am sacrificat destul in speranta ca sotul meu se va schimba intr-o zi , dar nu mai cred lucrul asta si nu mai vreau sa traiesc in mincuna cum am facut-o pana acum , multumesc inca odata pt sfat .
Cind e un inceput-e o euforie.Realizezi faptul ca eshti o femeie cu demnitate.descoperi multe pentru tine.Dar te-ai intrebet vreo data se vor spune copiii lui despre tine shi daca intr-adevar la el e situatie de divort.Multi barbati inshelala ashteptarile shi nu au de gihd sa divorteze de fostele sotii-asta ti-o spun cert.Poti sa fii in situatia de shedere intre doua scaune.Timpul va arata ieshirea din situatie,dar sa nu dai gresh caci pe platoul viatii duci raspundere de mai multi copii,in afara sotului tau shi sotiei lui.Pe darimaturi fericire nu faci!Eu am trecut prin asha ceva /sotul m-a inshelat,a intemeiat o a doua familie cu alta femeie/shi actualmente el nu se simte fericit in acea familie,are copil invalid,starea materiala e rea de tot/dar eu nu ma bucur deloc de insuccesele lui,caci am suferit 10 ani de zile din aceasta cauza.Acum sufera numai copiii mei ca nu-l au alaturi pe tata
mi-ar lua foarte mult sa povestesc totul in amanunt si nu vreau sa va plictisesc ,sper doar sa intelegeti situatia in care ma aflu si poate imi da-ti si un sfat ...sunt casatorita de 9 ani , nu imi mai iubesc sotul de foarte mult timp , m-a mintit foarte mult lucruri grave care ne-au afectat relatia , la capitolul comunicare nu am stat niciodata prea bine , in ultima vreme totul era rutina obisnuinta ...munca casa , copil, in rest nimic , ma complaceam in situatie si refuzam sa imi recunosc ca am dat gres si ca intr-o zi se va termina totul , nu mai simteam nimik pt cel de langa mine , eram ca doi straini....viata , destinul ...mi-a scos pe cineva in cale , la inceput a fost doar un prieten pe umarul caruia mi-am sprijinit capul si ne-am povestit amandoi vietile , problemele, neimplinirile ...nu ne-a trebuit mult timp sa ne dam seama cat de mult ne-am implicat sufletele in aceasta relatie , intre timp sotul meu a plekat la munca in afara, caci aici nu prea mai avea ce sa faca la cate prostii facuse , noi ne-am continuat relatia si dupa 3 luni ne-am intalnit ....parca ne cunosteam de-o viata , am trait clipe de vis , am simtit lucruri pe care sotul meu nu cred ca a reusit vreodata sa le trezeasca in mine , ne iubim mult , dupa inca o luna ne-am intalnit din nou (am uitat sa va spun ca ne despart vreo 700km)....continuam sa ne iubim , sa ne intalnim , ne dorim mai mult doar ca situatiile noastre nu sunt atat de simple , si el e casatorit , nu stiu unde vom ajunge , eu sunt hotarata sa divortez , inca nu i-am spus nimik dar , am sa o fac cat de curand, culmea e ca nu ma simt cu nimik vinovata fata de el , oare avem dreptul .a fericire , oare iubirea va invinge , am atatea intrebari , oare voi gasi un raspuns? sunt sigura de iubirea celui cu care sunt acum , dar ca sa ne implinim iubirea inseamna suferinta altora din jurul nostru , atat in familia lui cat si a mea , chiar nu mai stiu , cert este ca il iubesc , iar cu sotul meu nu mai pot fi sub nici o forma , chiar singura de-as ramane tot as divorta . Astept un sfat si intrebari daca aveti nelamuriri.
nu inteleg de ce ai acceptat o astfel de relatie atat timp cu o persoana care in mod evident nu te iubeste, nici macar respecta! Ai realizat singura ca te-a privit si te priveste ca pe o sluga in casa (si inca una pe care nu o plateste, aduce in plus bani in casa si mai si presteaza sex). Pot presupune ca comportamentul lui fata de tine nu a facut altceva decat sa-ti ia toata increderea in tine iar copilul banuiesc ca a fost un alt factor. Insa ma bucur ca te gandesti la modul serios sa il parasesti, sper sa ai curajul necesar. "Copilul" care are 21 nu prea mai este copil, e deja un adult si sunt convinsa ca va depasi momentul. Sper sa ai o prietena sau o ruda care sa te ajute la inceput. Iti doresc mult curaj!