Când l-am cunoscut eu pe Sorin poza în cel mai şarmant şi voluntar bărbat de pe pământ. După doi ani de relaţie, şi mai multe încercări de a ne muta împreună şi eventual de a întemeia o familie, Sorin a reuşit să rămână doar incredibil de şarmant, dar fără pic de voinţă când vine vorba de a se desprinde de fusta mamei lui. Avem 26 de ani amândoi şi el continuă să prefere să fie „îngrijit” de mama lui în loc să-şi ia viaţa în mâini şi s-o trăiască alături de iubita lui.

Când l-am cunoscut eu pe Sorin poza în cel mai şarmant şi voluntar bărbat de pe pământ. După doi ani de relaţie, şi mai multe încercări de a ne muta împreună şi eventual de a întemeia o familie, Sorin a reuşit să rămână doar incredibil de şarmant, dar fără pic de voinţă când vine vorba de a se desprinde de fusta mamei lui. Avem 26 de ani amândoi şi el continuă să prefere să fie „îngrijit” de mama lui în loc să-şi ia viaţa în mâini şi s-o trăiască alături de iubita lui.

Sorin este un tip foarte drăguţ, tandru şi iubitor. Nu sunt prima lui prietenă şi după cum se mişcă lucrurile e foarte probabil să nu fiu nici ultima. Dacă răbdarea nu mă va mai ţine e posibil să renunţ şi eu să mai lupt cu figura maternă care-l ţine legat de casa părintească. Mi-a povestit că a mai avut iubite pe perioade mai lungi sau mai scurte, dar cu niciuna nu a reuşit să rămână.

La începutul relaţiei credeam că l-am apucat de Dumnezeu de un picior. Sorin ştia să fie şi să facă exact ce aşteptam eu de la un bărbat. Are un job bun, e un companion plăcut, un amant excelent, dar totul se rupe când vine vorba de mai mult. După câteva luni de relaţie, în care ne simţisem amândoi bine, şi vedeam clar că mă preferă, că avem o relaţie exclusivă, nu umblăm şi cu alţii în paralel, eu mi-am luat inima în dinţi şi am pus înrebarea pe care aş fi aşteptat-o de la el: nu ar fi minunat să ne mutăm împreună?

El a schimbat atunci vorba, şi ulterior a tot răspuns vag, de genul „o s-o facem la un moment dat”. E, momentul ăsta nu e dat niciodată. Mai mult de o noapte-două nu concepe să rămână departe de casa lui, de mama lui.

Singurele perioade în care am fost mai mult timp împreună au fost concediile, în care ne-am simţit excelent. Dar de îndată ce ne întorceam acasă el simţea nevoia să stea tot la mama lui. La un moment dat am avut o încercare de a ne muta împreună. A rezistat numai o săptămână. Mi-a spus că îl doare inima când se gândeşte că o va lăsa singură. Şi că preferă să amâne cât mai mult posibil acest moment. „Noi avem toată viaţa înainte, ea nu”, mi-a spus atunci şi mi-a închis gura. Nu prea ai cum să lupţi cu aşa ceva, fără să rişti să strici relaţia cu iubitul tău.

Sofia, mama lui, este o femeie foarte autoritară, dar în acelaşi timp şi plăcută. Trebuie să admit că îmi place de ea, o admir. A fost o femeie frumoasă şi încă mai e, la cei 50 de ani pe care-i are. E o gospodină desăvârşită, dar toată viaţa şi-a închinat-o creşterii unicului fiu. A rămas văduvă devreme şi nu s-a recăsătorit. Sorin susţine şi că nu a mai existat vreun alt bărbat în viaţa ei, după tatăl lui. Mi-e greu să cred, fiindcă realmente este o femeie frumoasă. Cert este că relaţia lor, de mamă-fiu a devenit atât de puternică în timp încât pare că numai moartea o va rupe, vreodată.

Mi se pare aiurea, totuşi, să mă gândesc la moartea Sofiei, ca preţ pentru a-l avea pe Sorin. Însă e cert că nici ea, nici el, nu-şi doresc momentan vreo schimbare în viaţa lor. Am avut o singură discuţie cu Sofia, acum un an, despre eventualitatea de a-l lăsa pe Sorin să părăsească cuibul matern, şi ea aparent nu s-a împotrivit. A spus doar că nu este treaba ei să se bage în viaţa fiului ei şi în deciziile lui. Totuşi, subliminal, o face zi de zi.

Este absurd să aştepţi ca un fiu să-şi părăsească mama, atâta vreme cât viaţa lui în casa ei este atât de bună: mâncare bună, haine curate, ambient plăcut şi calm. El este practic sultanul casei. Dacă ne-am muta împreună ar trebui să facem toate astea împreună, eu nu sunt adepta femeii-menajeră, pentru că am şi eu cariera mea şi doresc să mi-o păstrez. Dar în acelaşi timp îl iubesc şi pe Sorin şi mi-aş dori o familie alături de el, copii şi tot ce trebuie. Însă nu ştiu dacă pot să sper şi să aştept că se va întâmpla aşa ceva în viitorul apropiat. Sau să renunţ la el şi să caut altul mai puţin legat de mama lui.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa [email protected].