Teama de necunoscut? O poti depasi!
Mie imi este teama de necunoscut; si acesta nu este un gen de teama rara. Tuturor ne e frica de ceva, fie ca este o teama concreta sau de necunoscut. Cea din urma este una dintre cele mai raspandite.
Mie imi este teama de necunoscut; si acesta nu este un gen de teama rara. Tuturor ne e frica de ceva, fie ca este o teama concreta sau de necunoscut. Cea din urma este una dintre cele mai raspandite. Cum anume se deosebeste ea de orice alt tip de teama?
Lena Rusti, psihoterapeut, ne raspunde la aceasta intrebare: "Atunci cand stim exact care este 'obiectul' care ne inspira teama, emotia este de frica. Frica poate varia in functie de modul in care persoana percepe situatia in care se afla. De exemplu, a fi intr-un lift care urca pana la etajul zece poate fi un lucru firesc pentru o persoana, dar poate fi o ocazie de cumplita frica pentru o alta. Cunoscand sursa fricii sale, persoana poate alege sa o ocoleasca (si nu va mai merge cu liftul, chiar daca e vorba de zece etaje), sau sa o confrunte, incepand sa urce, fie singur, fie cu o alta persoana, pana cand frica dispare.
In schimb, atunci cand apare teama, dar fara a avea un obiect precis care sa o inspire, emotia este de anxietate. In cazul anxietatii, teama este, mai degraba, un sentiment de apasare si de frica ambigua, fara a se putea spune cu siguranta care este cauza. Ca si in cazul fricii, emotia poate merge oricat de departe, indiferent daca exista sau nu o cauza reala. Ce face anxietatea mai dificila in abordare este faptul ca, nestiind sursa fricii, persoana are sentimentul ca nu stie ce sa faca pentru a scapa de ea. Nu stie cum sa o confrunte sau cum sa o ocoleasca. Acest gand face anxietatea sa se transforme in panica, si emotia poate merge cat de departe, pana la sentimentul de epuizare fizica si psihica."
Prin urmare, atunci cand cunosti obiectul fricii tale, il eviti sau il infrunti - pe scurt, actionezi intr-un anumit fel. In fata necunoscutului, primul impuls este sa "paralizezi"... Suntem obisnuiti sa analizam, sa incercam sa optimizam situatiile, sa ne asiguram ca rezultatul (sau viitorul) va fi bun. Daca am fi siguri ca va fi asa, nu ne-am mai teme.
Si, totusi, de unde aceasta teama? Aminteste-ti perioada copilariei. Iti era la fel de teama de necunoscut? Copiii sunt mai dispusi sa experimenteze, deoarece, pentru ei, aproape totul este nou. Ce-ar face daca nu ar experimenta? Nu ar invata nimic, niciodata. Pentru ei, a experimenta este amuzant, iar daca rezultatul este sub asteptari, mai incearca. Sau poate ca ei au mai putine asteptari, in conditiile in care cunosc putine lucruri sau situatii.
Una dintre marile noastre temeri este frica de esec. Poate de aceea orice risc este masurat, cantarit. "Dar daca..." este un refren foarte des "auzit" in mintea noastra si, uneori, ne copleseste.
Din dorinta de a fi realisti, poate ca, uneori, suntem de-a dreptul pesimisti. Nu ti s-a intamplat niciodata sa iti fie teama, sa iti imaginezi cele mai rele scenarii, ca, pana la urma, lucrurile sa iasa de departe mult mai bine decat credeai? Ce castigi daca doar iti hranesti teama, fara sa actionezi pentru a o anihila?
Lena Rusti, psihoterapeut, ne raspunde la aceasta intrebare: "Atunci cand stim exact care este 'obiectul' care ne inspira teama, emotia este de frica. Frica poate varia in functie de modul in care persoana percepe situatia in care se afla. De exemplu, a fi intr-un lift care urca pana la etajul zece poate fi un lucru firesc pentru o persoana, dar poate fi o ocazie de cumplita frica pentru o alta. Cunoscand sursa fricii sale, persoana poate alege sa o ocoleasca (si nu va mai merge cu liftul, chiar daca e vorba de zece etaje), sau sa o confrunte, incepand sa urce, fie singur, fie cu o alta persoana, pana cand frica dispare.
In schimb, atunci cand apare teama, dar fara a avea un obiect precis care sa o inspire, emotia este de anxietate. In cazul anxietatii, teama este, mai degraba, un sentiment de apasare si de frica ambigua, fara a se putea spune cu siguranta care este cauza. Ca si in cazul fricii, emotia poate merge oricat de departe, indiferent daca exista sau nu o cauza reala. Ce face anxietatea mai dificila in abordare este faptul ca, nestiind sursa fricii, persoana are sentimentul ca nu stie ce sa faca pentru a scapa de ea. Nu stie cum sa o confrunte sau cum sa o ocoleasca. Acest gand face anxietatea sa se transforme in panica, si emotia poate merge cat de departe, pana la sentimentul de epuizare fizica si psihica."
Prin urmare, atunci cand cunosti obiectul fricii tale, il eviti sau il infrunti - pe scurt, actionezi intr-un anumit fel. In fata necunoscutului, primul impuls este sa "paralizezi"... Suntem obisnuiti sa analizam, sa incercam sa optimizam situatiile, sa ne asiguram ca rezultatul (sau viitorul) va fi bun. Daca am fi siguri ca va fi asa, nu ne-am mai teme.
Si, totusi, de unde aceasta teama? Aminteste-ti perioada copilariei. Iti era la fel de teama de necunoscut? Copiii sunt mai dispusi sa experimenteze, deoarece, pentru ei, aproape totul este nou. Ce-ar face daca nu ar experimenta? Nu ar invata nimic, niciodata. Pentru ei, a experimenta este amuzant, iar daca rezultatul este sub asteptari, mai incearca. Sau poate ca ei au mai putine asteptari, in conditiile in care cunosc putine lucruri sau situatii.
Una dintre marile noastre temeri este frica de esec. Poate de aceea orice risc este masurat, cantarit. "Dar daca..." este un refren foarte des "auzit" in mintea noastra si, uneori, ne copleseste.
Din dorinta de a fi realisti, poate ca, uneori, suntem de-a dreptul pesimisti. Nu ti s-a intamplat niciodata sa iti fie teama, sa iti imaginezi cele mai rele scenarii, ca, pana la urma, lucrurile sa iasa de departe mult mai bine decat credeai? Ce castigi daca doar iti hranesti teama, fara sa actionezi pentru a o anihila?
Citeste in continuare
-
-
Care este stilul tău de atașament și de ce e important să cunoști mai multe despre asta
Dragoste & Sex · Relatii
-
-
Labilitatea emoțională - ce este și cum o gestionăm
Psihologie · Autocunoastere
-
Nictofobia, între teamă și patologic. Vezi cum te afectează, când este necesar tratamentul și în ce constă
Sănătate
-
8 moduri surprinzătoare de a rămâne calm în situații stresante
Psihologie · Antistres
-
Cum mi-am îmblânzit anxietatea trăind în prezent
Psihologie · Autocunoastere
Am cunoscut pe cineva in pesti.Nu stiu daca este bine, dar se vede ca exista o atractie puternica intre noi.Spun ca nu e bine pentru ca amandoi avem o casnicie si responsabilitati f bine conturate, peste care eu, nu pot trece asa de usor.Sunt fecioara si asta spune totul.Cand ma aflu in preajma lui, simnt ceva ce nu pot exprima in cuvinte,emotie,placere,dorinta de a fi mereu in preajma lui si stiu ca si el are aceleasi porniri ca si mine.Nu pot evita ptr ca e mai tot timpul in preajma mea ptr ca lucram impreuna.Uneori ma gandesc ca ,,analizez" prea mult situatia nu e in avanajul meu pentru ca oricum nu ajung la un rezultat favorabil ptr mine.Ca sa infrunt situatia ar insemna sa gresesc fata de sotul meu si fata de tot ceea ce inseamna bazele unei casnicii-incredere.Ma aflu antr-un labirint,o situatie in care deocamdata mi-e imposibil sa ies,si nu stiu unde pot gasi o cale in care-mi pot gasi linistea trairilor mele interioare.
http://hima4u.hi5.com
si eu am ca sa zic asa o emotie puternica care in urmatoarea secunda se transforma in frica si apoi in panica....am avut un deces in familie la care am fost langa cea care si-a dat sufletul...pe moment nu aveam nimik eram o persoana cu un caracter puternic emotional..la scurt timp am avut un accident de masina fara victime.... un tampon mai puternic, am suferit un soc puternic si de atunci am ramas cu stari frica noaptea ...nu mai pot sta singura in casa, nici ziua, nici noaptea....mi-e frica de tot ce este nou....am o teama tot timpul sa plec undeva sa nu imi fie rau.....noaptea daca merg la vre-o petrecere trebuie sa plec devreme caci daca imi pierd toata noaptea ...a doua zii am aceste.stari de rau ,de frica, de panica,...aceste stari apar brusc..nu stiu de la ce vin (presupun eu ca de la aceste evenimente neplacute) ce pot face sa scap de ele ...trebuie sa contactez un psiholog...ajutati-ma nu mai sunt aceeasi persoana dinainte ...nici nu muncesc ....am un baietel de crescut si eu nu mai am incredre in mine delok cu aceste stari........cu sotul ma inteleg foarte bine iar cand este sa plece de acasa este un cosmar ptr mine ...........asta este meseria lui ..departe de casa ...astept raspunsul vostru ........multumesc
De fiecare data cand imi este frica ma gandesc la cel mai placut lucru din lume pentru mine.Si nici de m-as chinui nu mai pot simti vr-o urma de teama.Chiar ma apuca rasul cum mi-a fost mie teama din nimic.Incercati si voi asta si nu o sa mai existe forumuri de genul asta.
Daca ne simtitm demni de a trai viata.Sunt 7.000.000. de vieti in lume daca nu te simti demn si nu ai curajul de a trai o viata atunci nu esti om.
Frica de a nu mai apuca ziua de maine este frica de nu a mai retrai ziua de ieri .Asta este tot.
Daca traim viata cu placere,ne uitam la cer si iubim totul din jurul nostru .Toata frica dispare nu doar 30 la suta :).Daca iti iubesti Temerile si daca in loc sa incerci sa scapi de ele .Incearca sa iti fie cat de mult teama posibil.Si doar atunci descoperi ca nu ai de ce sa iti fie teama. Nu exista frica de necunoscut.Exista doar frica de a ne desparte de trecut .Frica de moarte este frica de a te desparte de trecut. Orice frica este cea de a nu a mai avea trecutul nostru.Daca voi considerati asa de important trecutul care este doar o celula in creierul vostru,Atunci temetiva. Ati observat ca ''prostii'' nu au frica,nu au durere,nu sunt tristi,nu au probleme .Din ce cauza ? Pentru ca ei nu isi creaza frica,durere,tristete,si probleme.Exact tot ce e rau in viata noastra noi il creem si tine-m la el mai mult ca la orice.-----sssssssssssssssssssssssss
Increderea in Dumnezeu ne scapa de toate temerile.Daca il rugam sa ne ajute sa trecem cu bine de ceva sa vedeti ca va ve-ti simti mai bine.nu ma lua-ti drept baba ca am 17 ani si sunt baiat :D Si nu uitati ca pe lumea asta Avem de trait Doar 28.000. de zile adica 88 de ani.Si cati putini dintre noi traiesc atat.Daca iti petreci toata viata in frica ,durata noastra pe pamant trece pe langa noi.
buna am 15 ani si mi frica sami incept viata sexuala dar nu stiu de ce am un prieten de 4 luni si tot timpu ne sarutam dar no pot face va rog datimi niste sfaturi
Da, tuturor ne e frica de ceva, de ce spun altii despre noi, despre esec, de singuratate, de a trece uneori si strada. Dar daca stai si te gandesti bine ca daca ai face pana la urma acele lucruri de care ti-e teama ce s-ar intampla si ce nu s-ar intampla, pana la urma frica nu e decat frica. A fi curajos inseamna a actiona chiar daca ti-e frica! Curaj tuturor, nimeni nu musca :) http://irinaaiacoboae.wordpress.com/
desi par o persoana f.curajoasa am si eu emotii,chiar uneori f.mari,dar imi fac singura curaj sa_mi depasesc limitele,imi spun in gand hai curaj ca poti si intr_adevar ca functioneaza.la fel cum emotia,frica ne_o amplificam singuri,tot asa putem sa ne incurajam pe noi insine,totul e controlat de psihicul nostru.trebuie sa gandesti pozitiv,sa ai o parere buna despre tine,sa fii optimist,sa nu pui raul inainte de bine si astfel vei avea numai reusite.cand te afli intr_o situatie cu mai multe persoane in jur, ia primul cuvantul,arata ca ai spirit de initiativa si astfel cei din jur te vor aprecia sau chiar invidia ca ei nu au avut atata curaj ca tine si asta iti va da mult curaj si incredere de sine.sper ca cele scrise de mine sa va ajute!sa stiti ca cu totii avem emotii si ele daca nu sunt in exces sunt constructive.
buna seara .la noi e 11;29 acum seara si am intrat pe sait si am citit despre acest articol .la mine se intampla mai mult decat lucruri ciudate decat teama .simt tot timpul ca sunt urmarita de cineva in spatele meu nu pot sa imi dau seama ce se intampla.astept poate puteti sa ma ajutati cu un raspuns.multumesc
cu siguranta am nevoie de ajutor...mi-e frika 90 la suta din viata mea. de orice. de viata in general.mi-e frika ca nu o sa pot face nimik in viata, ca nu o sa am parte de satisfactii pt ca nu stiu cum sa ajung la ele, intotdeauna ma trezesc in fata unui zid si simt ca nu pot sa trec peste el nicicum. am in minte mereu ca eu nu pot. kiar daca altii au reusit cu brio, simt ca eu nu as putea. am dificultate sa-mi gasesc un loc de munca pt ca ma panichez. credeti ca ma puteti sfatui sa scap macar 30 la suta din frica mea ?
e dificil pentru mn ceea ce se intampla in viata mea,nush sa iau o decizie sau m-ai bine zis mi-e frica sa schimb ceva in viata mea,sa va explic sa puteti intelege despre ce este vb.Traiesc in dublu personaj,de 2 ani am o relatie care mi sa parut perfecta pana mi-am dat seama ce inseamna adevarata iubire ... am cunoscut o alta pers.care sincer vb ma face sa simpt k traiesc ,e ceea ce am visat ,ceea ce caut sunt sigura ca el ma implineste sentimental,dar ce fac cu primul?nu as putea sa il parasesc nu am curaj,nu pot mi-e frica pt el nu vreu ca el sa cunoasca suferinta din pricina mea,as vrea sa nu fi ajuns aici va veni vremea cand va trebui sa aleg... nu e corect ceea ce fac ,stiu insa cel m-ai probabil imi voi sacrifica fericirea pt a cladi fericirea altcuiva si nici asta nu e corect... aveti vre-o sugestie pt mn? alina 24 ani
buna ziua.am 21 de ani si am avut o relatie de 4 ani si jumatate.la inceput a fost bine dar dupa 2-3 ani a inceput plictiseala.....au inceput jigniri,m-a lovit ....am incercat sa vb cu el dar fara sanse.am decis sa plec din tara fara ca el sa stie.am stat 4 luni iar intre timp am cunoscut un baiat...cred ca este ceea ce am cautat dar...nu stiu pt ca mi-e frica sa ma mai pun suflet.i-am povestit viata mea si a inceput sa planga...ma intelege,imi ofera totul,chiar si sansa de a incepe o alta viata.m-a prezentat familiei,prietenilor chiar ma ajuta sa invat limba....dar...mí-e frica sa incep ceva nou am o retinere si nu stiu de ce?....fostul prieten ma ameninata,ma suna tot timpul si nu mai stiu ce sa fac.cateodata am impresia ca sunt nebuna.dati-mi un sfat....ce sa fac?
sunt tanara am 22 de ani...am avut o sg relatie de lunga durata apr 3 ani...care s-a terminat..simplu..fara inselari,fara jigniri,dar cu durere in suflet...am preferat sa o tai eu,decat sa pierd ani din viata...mi-e frica s-o iau de la capat..daca dau iar gres?daca voi ajunge la 40 de ani singura,in incercarea de a mi gasi implinirea pe planul sentimental...in rest sunt pe picioarele mele..poate cum nu sunt alte femei la varste inaintate..si totul prin munca...pt ca asta am invatat la mama...m-am maturizat in 3 ani cat altii in 10..daca nu as fi avut-o pe mama alaturi acum nu stiu daca v-as mai scrie....e f greu...oare voi mai putea sa ma incred in cineva vreodata?sau am nevoie de vreo terapie ceva?
si eu la fel ca dede am o mare teama de noi inceputuri, mai ales in sfera profesionala. cele mai sumbre ipoteze imi trec prin minte, si dau sa fug. di experienta iti spun ca in general tema aceasta iti trece dc o infrunti, pt ca dupa aceea ceea ce inainte era o noutate, devine obisnuinta, deci teama dispare.e un mecanism care te obliga sa scoti la iveala curajul din tine, si trebuie sa inveti sa ai incredere in tine. eu sunt sigura ca in timp voi reusi sa o depasesc, infruntand toate situatiile noi, cu capul sus. mult succes si tie!
Nu ştiu ce se întîmplă în capul meu , dar am o teamă. Trebue să merg la universitate la ore dar mă tem, mă tem de colegi, mă tem că n-am să fac faţă lucrurilor. Iam spus Mamei ea sa inervat şi mea spus să vin acasă să las învăţătura.Spuneţimi ce să fac poate sînt careva tehnici.
Nu ştiu ce se întîmplă în capul meu , dar am o teamă. Trebue să merg la universitate la ore dar mă tem, mă tem de colegi, mă tem că n-am să fac faţă lucrurilor. Iam spus Mamei ea sa inervat şi mea spus să vin acasă să las învăţătura.Spuneţimi ce să fac poate sînt careva tehnici.
Buna seara... am o intrebare,sper sa ma exprim bine, sa nu gresesc.. Cum sa fac sa imi traiesc viata asa cum as vrea...dar nu prea stiu ce as vrea ... de ce imi este frica de ceva anume de fiecare data cand trebuie sa fac ceva nou..ma retrag, gasesc scuze sa nu fac acel lucru,sau de ce nu pot fi mai indrazneata sau mai curajoasa de ce mi-e teama mereu? si de ce sunt mereu stresata,emotionata,oare trebuie sa vrb cu un specialist cu un psiholog k sa inteleg ce este cu mien?