Am făcut, acum doi ani, o etalare unei femei care avusese multe eşecuri sentimentale. În anii anteriori, fusese preocupată de un singur lucru: cum să-şi găsească sufletul-pereche. Nu un iubit, nu un prieten şi nu numai un soţ, ci sufletul-pereche. Cred că dacă Dumnezeu sau vreun alt Spirit cu puteri miraculoase ar fi apărut în faţa ei şi i-ar fi spus că îi poate împlini 3 dorinţe, la toate trei ar fi cerut acelaşi lucru: sufletul ei pereche. Astrograma natală arăta indicii clare ale unei karme de iubire: în alte vieţi dispreţuise sentimentele, întorsese spatele celor care o iubiseră, iar acum întâlnea ca parteneri pe aceia pe care-i rănise prin lipsa de ei de sensibilitate. De fapt, şi acum avea o abordare tributară vieţilor anterioare: voia un partener care să o înţeleagă perfect, să corespundă în totalitatea nevoilor ei afective de siguranţă şi posesiune. Voia să fie în „rând” cu prietenele, să fie invidiată de cât de mult ar fi fost iubită şi adorată.

La etalarea tip piramidă care oferea un sfat şi indicii despre evoluţia ulterioară, apărea şi Spânzuratul. Exista o tentaţie mare să o interpretez ca singurătate şi abandon, sau chiar probleme psihice, căci Spânzuratul se poate asimila cu Peştii şi cu casa a XII-a a horoscopului, fiind asociat astfel cu „o noapte a sufletului”. Era şi aceasta o variantă sau chiar singura pe care ea putea merge. Am insistat însă mult pe descrierea semnificaţiei acestei cărţi şi i-am spus că va trebui să abandoneze ca scop suprem al vieţii găsirea unui partener, căci cu cât îl va căuta şi-l va dori mai mult, cu atât vor creşte şansele să rămână singură pentru tot restul vieţii. Apoi i-am mai spus să nu mai judece pe alţii şi să înţeleagă că nu poate schimba lumea şi nici concepţiile oamenilor, dar şi le poate schimba pe ale sale, astfel încât oamenii să se simtă confortabil în prezenţa ei. I-am spus că va trebui să-i ajute pe cei care îi cer într-un fel sau altul ajutorul.

Sunt sigură că am nemulţumit-o pe moment: în loc să-i ofer speranţe, eu îi ceream să renunţe la idealul ei, la obiceiuri şi moduri de gândire adânc înrădăcinate.
Săptămâna trecută am primit un email de la ea: „Trebuie să ştiţi că acum un an m-am căsătorit şi acum sunt însărcinată. Nu am înţeles atunci prea mult din ce mi-aţi spus şi după o perioadă foarte grea în care am fost în depresie, după ce mi-am revenit, am zis că gata, am terminat cu suferinţa inutilă şi încep să trăiesc viaţa aşa cum o fi ea. Tot atunci, am acceptat ca nepoata mea să se mute la mine, căci era studentă, nu a prins cămin şi nu avea bani de gazdă. Prin ea l-am cunoscut pe soţul meu, de fapt prin colega ei, al cărui frate a venit să o ia o dată de la noi. Nepoata mea a reuşit să se mute la cămin, căci a avut medie mare în anul 1, şi noi ne pregătim să ne mărim familia.”

www.astrovesta.com