Personalitatea este formata din totalitatea raspunsurilor comportamentale stabile, vizibile in viata de zi cu zi, caracteristice unei persoane.

Tulburarea de personalitate reprezinta o alterare semnificativa a modelelor obisnuite a comportamentului premorbid; sunt afectate in special expresia emotionala, trebuintele si impulsurile, iar functiile cognitive sunt defectuoase in sfera planificarii propriei actiuni si anticiparii consecintelor lor pentru subiect (OMS, 1992)

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva  se caracterizeaza prin preocuparea catre ordine, perfectionism si control mental si interpersonal in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei;

persoana cu o astfel de tulburare este scrupuloasa, preocupata de detalii, reguli, liste, planuri, ceea ce o determina sa piarda obiectivul major al actiunii.

Criteriile de diagnostic DSM IV pentru aceasta tulburare de personalitate sunt urmatoarele: pattern pervaziv de preocupare cu ordinea, perfectionismul si controlul mintal si interpersonal, in detrimetul flexibilitatii, deschiderii si eficientei, indicat din 4 sau mai multe din urmatoarele:

1. este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe;
2. manifesta perfectionism care interfereaza cu indeplinirea sarcinii;
3. este excesiv de devotat muncii si productivitatii, pana la excluderea activitatii de timp liber si a prieteniilor;
4. este hiperconstiincios, scrupulor si inflexibil in chestiuni de morala, etica sau valori;
5. este incapabil sa arunce obiecte uzate sau lipsite de valoare;
6. ezita sa delege sarcini sau sa lucreze cu altii daca acestia nu se supun exact modului sau de lucru;
7. adopta un stil avar de a cheltui;
8. manifesta rigiditate si incapatanare.


Trasaturile asociate acestei tulburari

• inalta valorizare a reglementarilor, regulilor si ordinelor;
• performeri ai analizei si detaliului;
• perfectionism extrem;
• militanti ai lucrului bine facut;
• voluntari ai sacrificiului pentru munca si devotament;
• constiinciozitate, scrupulozitate, inflexibilitate;
• intoleranta fata de indiferenta, compromis si coruptie;
• militanti ai standardelor inalte autoimpuse;
• exigenta fata de ceilalti si tendinta de a le impune propriile standarde, rigori sau stil de viata;
• incapabili sa delege autoritatea;
• teama de schimbare a activitatii cotidiene, a locului de munca, a locuintei;
• adepti fanatici ai stabilitatii;
• conservatorism.

Psihoterapeutii cognitivistii considera ca o mare parte din atitudinile si comportamentele noastre se datoreaza propriilor credinte: asupra propiei persoane, asupra celorlalti si asupra lumii in general. In virtutea acestor credinte, oamenii isi elaboreaza anumite reguli de viata, care in cazul unei persoane cu tulburare obsesiv-compulsiva sunt urmatoarele: ”totul decurge bine daca sunt respectate regulile”; “un esec total survine atunci cand ceva nu este suta la suta perfect” ; “improvizatia si spontaneitatea nu pot duce la nimic bun.”

F. Lelord si C. Andre ne invata cum este recomandabil si cum nu este recomandabil sa ne comportam cu personalitatile obsesionale.

Recomandabil:

• sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii;
• sa le respectati nevoia de a prevedea si de a organiza totul;
• cand merg prea departe, aduceti-le critici precise si motivate;
• sa le aratati ca sunteti previzibili si ca se pot bizui pe voi;
• sa le faceti sa descopere bucuriile destinderii;
• sa le incredintati sarcini pe masura lor, in care “defectele” lor sa fie tot atatea calitati.

Nerecomandabil:

• sa le ironizati pe tema maniilor lor;
• sa va lasati antrenati prea departe in sistemul lor;
• sa le coplesiti cu prea multa afectiune, recunostinta sau cu daruri.

Psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin