Vinovatia este marele dusman interior cu care trebuie sa ne luptam pentru a ne atinge potentialul maxim ca oameni. Capacitatea de a simti vinovatia este un semn de dezvoltare psihologica foarte legat de constiinta. Constiinta ne permite sa facem distinctia intre lucrurile bune si cele rele si sa ne corectam traiectoria atunci cand iesim de pe traseu.

Intepatura incomoda a vinovatiei este felul in care ne spunem noua insine ca actiunile noastre nu sunt in acord cu propriul cod moral. In mod tragic, unele persoane par sa nu aiba capacitatea de a simti vina, aceste persoane sunt numite psihopate sau sociopate.

Absenta sentimentului de vinovatie le permite sa actioneze fara sentimente sau remuscari. Multi criminali in serie sau tortionari, desi nu toti, sunt psihopati. Inca este un mister motivul pentru care ei sunt asa. Pentru cei mai multi dintre noi, vinovatia ridica de-a lungul vietii o serie de probleme, pe care trebuie sa le rezolvam pentru a putea trece la etapa urmatoare.

Vinovatia are potentialul de a ne incuraja sa ne reexaminam actiunile sau structurile de credinta sau toate la un loc. La extrema opusa vinovatiei se afla posibilitatea de a ierta, reevaluarea propriilor valori si un nou inceput. Vinovatia si rusinea se intrepatrund, dar ele sunt putin diferite.

Rusinea e legata de ceea ce suntem, de propria noastra identitate. Vinovatia e legata de actiunile noastre, de comportament si de ganduri. Rusinea ne spune ca suntem rai, vinovatia ne spune ca ceea ce facem este rau. In termenii dezvoltarii, rusinea este o emotie ce precede vinovatia. Daca un copil simte ca este rau, se va simti rusinat. Daca un copil ceva mai mare simte ca a facut un lucru rau, se va simti vinovat.

Rusinea este legata de esenta existentei noastre, vinovatia este legata de felul in care ne raportam la lumea inconjuratoare. Vinovatia poate fi folosita pentru a ascunde rusinea, pentru ca, in mod paradoxal, vinovatia ne face sa ne simtim mai bine. Daca simtim vinovatie, oricat de incomoda ar fi ea, ne putem spune "Ce om bun sunt daca ma simt atat de tulburat, probabil am o constiinta foarte evoluata." Adesea, vinovatia si rusinea apar impreuna in viata noastra emotionala.

Pentru a deveni o fiinta umana constienta, avem nevoie de o anumita cantitate de vinovatie, dar ne trebuie si un mecanism de prelucrare a ei, pentru ca altfel riscam sa ne inecam in ea. S-a spus de multe ori despre vinovatie ca este amara si ea poate fi extrem de intepatoare. Adesea, cuvintele folosite pentru a o descrie sunt intepaturile culpabilitatii si remuscarile.

Actiunile fizice repetitive ca framantatul mainilor, plecarea capului si evitarea contactului vizual pot fi si ele prezente. Vinovatia poate fi si o durere dezgustatoare de stomac sau o anxietate moderata. O caracteristica a vinovatiei, totusi, o constituie fanteziile care o insotesc. Putem derula in minte scenarii ale greselilor noastre, incercand sa schimbam un lucru sau altul.

Aceasta incercare de a ne face sa ne simtim mai bine, pentru ca ne simtim atat de rau trebuie sa insemne ca suntem foarte buni. Pot aparea remuscari, iar lucrul pe care-l spune cel mai mult o persoana care se simte vinovata este "daca". Si daca nu as fi facut asta sau daca asta nu s-ar fi intamplat.

In general, cu cat simtim mai mult vinovatia, cu atat mai tare incercam sa evitam mesajul. In loc sa ne schimbam comportamentul sau codul moral, acumulam agonie. Vinovatia e menita sa fie un corector al traiectoriei si nu o pedeapsa. Vinovatia nevrotica seamana inselator de mult cu vinovatia reala, dar nu are o tinta precisa.

Poate lua nastere din vinovatia reala si poate fi, de fapt, o forma cronica a acesteia. Pot fi prezente aceleasi senzatii fizice si aceleasi fantezii, dar nu va exista nici o actiune clara sa le risipeasca, sa le inlature. Chiar daca se intreprinde o actiune, sentimentul de vinovatie ramane. Aceasta din cauza ca vinovatia s-a fixat in psihicul nostru ca un mijloc de a face fata anxietatii, furiei sau fricii.

Radacinile vinovatiei nevrotice pot fi multiple si aceasta poate aparea si mai tarziu, nu trebuie sa-si aiba radacinile intr-o experienta din copilarie. Semnul caracteristic al vinovatiei nevrotice este acela ca e paralizanta. Nu putem indica un precept moral sau o actiune precisa care ne-a condus la ea. Oamenii care sufera de culpabilitate nevrotica au o stima de sine scazuta si tind sa se invinuiasca pentru ceea ce nu merge bine in jurul lor.

Daca ai cazut in capcana vinovatiei nevrotice, suferi probabil si de depresie si intelegerea felului in care functioneaza vinovatia te poate ajuta sa-ti diminuezi depresia. Cheia pentru a scapa de vinovatia nevrotica este sa va asumati responsabilitatea pentru actiunile voastre, dar nu pentru ale intregii lumi. Vinovatia nevrotica ne impune sa diferentiem ceea ce putem controla in mod legitim si sa ne permitem o acceptare increzatoare fata de lucrurile pe care nu le putem controla.