Însă mai târziu, în momentul în care ajung la școală, cei mai mulți copii încep să-și piardă interesul pentru învățare. De ce se plictisesc copiii în clasă, nu mai sunt interesați de cititul cărților și ajung să nu le mai placă școala?

În cele mai multe cazuri, copiii își doresc să-și petreacă timpul în natură, să se joace cu alți copii, dar sunt forțați să stea ore întregi într-o clasă, în care joaca nu prea face parte din program. Vor să-și exprime gândurile și emoțiile în preajma colegilor, dar li se cere să nu vorbească dacă nu li se dă permisiunea. Copiii sunt trimiși la școală de la o vârstă fragedă, indiferent dacă le place școala sau nu. Acolo, trebuie să stea într-o cameră timp de 6-8 ore pe zi, pentru aproximativ 12 ani din viață, să se supună regulilor, să urmeze ordinele și să învețe lucruri care nu îi interesează, când își doresc să se distreze, să se joace, să comunice, să formeze conexiuni sociale, să gândească și să creeze.

Iar diferența dintre cele două abordări este una uriașă. În loc să învețe cum să folosească logica și să ajungă la propriile concluzii prin gândirea critică, școala le blochează inteligența copiilor prin suprasolicitarea creierului cu informații pe care trebuie să le accepte ca fiind adevărate. Mulți copii nu sunt pregătiți să facă față provocărilor pe care le întâmpină după ce termină școala.

Educația nu ar trebui să fie definită de obținerea unui certificat și găsirea unui loc de muncă bine plătit. Aceasta ar trebui să cultive mintea și spiritul pentru a descoperi fericirea și pacea interioară, dar și sănătatea. Educația nu ar trebui să presupună impunerea de opinii și ideologii ale persoanelor în vârstă asupra copiilor, ci ar trebui să fie definită de arta gândirii critice și de dobândirea capacității de a procesa informații emergente. Educația adevărată nu presupune memorarea informațiilor, ci dezvoltarea înțelegerii și punerea cunoștințelor în practică.

De multe ori, rolul școlii ajunge să fie de a-i forța pe elevi să se încadreze într-o normă care este considerată a fi normală. Însă a fi normal în societatea de zi cu zi înseamnă a face o muncă pe care nu o îndrăgim în cele mai multe cazuri, a ne îndoi de propria persoană, a ne fi frică să gândim singuri, a crede orbește în dogme, a ne supune în fața autorităților și a urma ordinele. Însă funcția școlii nu ar trebui să fie reprezentată de ajustarea copiilor într-o societate nesănătoasă, ci de contribuția creării unei societăți sănătoase, pornind de la copiii care vor forma viitorul.

Scopul școlii ar trebui să fie acela de a le oferi copiilor instrumentele care le vor permite să atingă întregul potențial în mai multe aspecte - emoțional, intelectual și spiritual. Școala ar trebui să le ofere copiilor libertatea de a se exprima, de a-și dezvolta talentele și ar trebui să-i asiste pe cei mici în procesul creativ de dobândire a cunoștințelor și abilităților practice esențiale. Cel mai important, școala ar trebui să fie locul în care nevoile copiilor sunt înțelese, acceptate și îngrijite, astfel încât copiii să dezvolte o conștiință care să le permită să-și urmeze visurile. În acest fel, copiii nu vor mai urî școala, ci vor iubi experiența de învățare pe care o oferă.

Pe aceeasi tema...

• De ce o mamă i-a permis fiicei ei să lovească un alt copil

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!