E frumos să ai pisică! Doamne, ce frumos e! Ce frumos e când îți toarce în brațe! Ce frumos e când vine fuga la tine în poală și se cuibărește ca o cloșcă, apoi toarce ca un tractoraș de tremură și carnea pe tine! Ce frumos când doarme noaptea lipită de tine, cu burta în sus, întinsă toată ca o plantă în ierbar! Doamne, ce frumos e să ai pisică!

Dar știți ce frumos e să ai Covid și pisică? Nu, nu știți! Să vă zic de ce:

Ai febră? Vai, ce calorifer frumos!

Ți-e cald, arde pielea pe tine cu tot cu carne, simți că și aerul pe care îl tragi în tine e fierbinte? Nu-i nimic! Pisica va veni și se va lipi de tine să doarmă pe moale, pe om, nu pe tare - cum e scârba aia de calorifer care nu știe să facă decât căldură, dar burtă moale n-are! Dai să o gonești de pe burtă și se retrage ofticată spre coapsă, uitându-se urât la tine! O împingi cu zvâc și degeaba - tot va găsi ea un braț, o gambă sau o talpă după ce vei adormi.

Vomiți și aduci ligheanul la pat? Ia uiteeee, ce jucărie frumoasă a pus sclava aici!

Asta a fost cea mai nasoală, vă zic! Nu mai suportam lumina, zgomotele, mi se părea că din toate apartamentele din jur se aud bormașini pe intensități diferite, auzeam pașii pisicilor ca și când ar fi mers pe tocuri, nu pe drăguțele alea de pernuțe și îmi venea să vomit. Stăteam ca împușcată în pat, pe-o parte, cu ligheanul lângă mine. Mă rog, cred că 10 secunde am stat așa, pentru că a început pisică să sară în el, să iasă, să sară spre el și să-l deplaseze, să se arunce pe el, să-l răstoarne și să-l dea de-a dura până în holul de la intrare. Stai și te gândești ce poate fi mai riscant și calculezi: să te duci până în hol sau să vomiți pe jos. Cum miros nu aveam și nu am încă, am ajuns rapid la concluzia că pot vomita și în sân, nu mă va deranja. În fine, a avut copilul energie și a adus el ligheanul înapoi, dar a fost tot degeaba. Pisica s-a băgat în el, s-a făcut năsturel și s-a culcat imediat. Practic, acum puteam să vomit în lighean, dar pe pisică. Și tot varianta cu sânul rămânea în picioare, plus că aș fi evitat și situația următoare:

Pisicile simt durerea omului și, vai, ce efect au! Cum se pun ele pe locul dureros și vindecă!

Îhâm! Mda! Super! Fix asta fac! Când te doare pieptul și nu poți să tragi aer în tine știți ce bine e să simtă pisica durerea? Și unde mai pui că noi avem două. Zonel, de 5,8 kg și Olguța, de 3,5 kg. Și simt amândouă! Nici când ești sănătos nu poți să stai cu 10 kile de pisică pe tine, dar să te mai doară și toate cele și să-ți fie rău? Și chiar dacă tu nu le vrei, ele te vor! Cu cât le respingeam mai tare, cu atât se agățau mai cu putere și trăgeau să se cațere pe mine de parcă eu aș fi fost cel mai afurisit vârf muntos, iar ele erau ca doi alpiniști luați la întrecere să-și înfigă steagul. Nu a înfrânt nimeni pentru că s-au luat la bătaie în timp ce escaladau și evenimentele au luat, așadar, o turnură românească.

Citește și: Dau cana de apă de la bătrânețe pe cana cu Coldrex din timpul Covidului!

Iei pastile? Vor și ele!

Eu nu prea mai pot să înghit pastile. Îmi e din ce în ce mai greu să le iau, sunt și multicele și e o treabă mecanică - nu prea-mi trec de gât. În plus, îmi e și destul de rău, nu pot să le iau fără să mânânc înainte, iar asta cu mâncatul iar e o problemă. Într-o zi, am reușit să le pun într-un castron mic pe toate și, nu știu cum, am adormit cu castronul lângă mine înainte să le iau. M-am trezit peste nu știu cât timp într-o mare petrecere pisicească. Cum țopăiau pisicile, așa țopăiau! Se tăvăleau, săreau una pe alta, și tot dădeau de ceva - se auzeau niște zgomote ciudate pe parchet. Mă rog, dacă vreți să știți ce zgomote, puneți pe jos vreo 10 pastile, pastiluțe și pilule și dați cu piciorul în ele. Pe sub și pe lângă pat, era o mare petrecere cu chestii mici și rotunde de care Olguța se bucura cel mai tare! Acum am ascuns și flacoanele pentru că s-a prins ce e în ele și îi place și zgomotul pe care îl fac ele în flacon, drept pentru care a avut și o petrecere cu toate borcănașele pe jos prin bucătărie.