Nu te îndemn să crezi în religie, biserici, preoți sau rugăciuni, dar crede în tine! Crede în ce vrei tu sau în ce-ți face bine!

 

Dacă stau să mă gândesc bine, când eram obligați să învățăm religia, profa spunea că Dumnezeu e bun și că important este să ierți și să te ierți. Ia ce-ți face bine din toată povestea asta.

 

Că e Biblia, că e Coranul sau că e spiritualitate, toate spun același lucru. Să fii bun, să ierți și să te ierți, să ai încredere. În ce sau în cine? Nu știu. Dar știu că poți avea încredere în tine. Știu că fiecare sentiment de neputință vine cu o lecție. Știu că fiecare lacrimă a ta e modul universului sau a lui Dumnezeu de a-ți aminti că nu faci umbră pământului degeaba. Și acum te întreb: De ce? De ce să-ți plângi de milă?

 

 

Știi cum apare un copil, sper. E o luptă. O luptă a spermatozoizilor, ce-i drept, dar tot luptă e. Și ce crezi? Ai ieșit învingător. Și când te naști, tot un învingător ești. Așa că, răspunde-ți singur, unde s-a pierdut victoria? Revenim la întrebarea "de ce"?

 

 

Par atât de stupide cuvintele astea, dar dacă le-ai acorda puțină atenție, cred că mi-ai da dreptate. Nimic nu e întâmplător. Nu e întâmplător că citești cuvintele astea, nu e întâmplător că am ales să le scriu, nu e întâmplător ce ți se întâmplă. Nici fericirea nu e întâmplătoare. Totul vine la momentul potrivit. Că nu știi tu când e momentul potrivit, asta e partea a doua. Că ești tu nerăbdător și ai senzația că ție nu ți se întâmplă nimic bun, e partea a treia, dacă vrei. Dar vezi tu, gândurile astea le întunecă pe altele. Cum să înveți ce ai de învățat dacă-ți pui falca în palmă și-ți plângi de milă? Cum să înveți ce ai de învățat dacă ești atent la alții și nu la tine?

 

Relaxează-te, omule drag! Relaxează-te și ai încredere! Și abia atunci vei vedea răspunsurile sau soluțiile. Te-ai relaxat? Acum amintește-ți momentul acela când ai acționat din impulsivitate. Așa-i că după o vreme ți-ai spus "Doamne, ce prost am fost!"? Așa-i că în momentele tale de liniște vezi lucrurile diferit? Ai dreptul să spui stop. Ai dreptul să te gândești la tine și nu la alții. Știi de ce? Pentru că omul de lângă tine nu va fi bine dacă tu nu ești. E în firea naturii. 

 

 

Dicționarul spune că soarta este o situație, un concurs de împrejurări existente la un moment dat sau o desfășurare a unei acțiuni. Cei care susțin religia și/sau spiritualitatea spun că toți avem o soartă bine stabilită. Bun. Să spunem că ăștia au dreptate, dar cine spune că nu poți interveni? Fiecare decizie are o posibilă reacție.

 

Ai hotărât să dai o șansă unui bărbat în care nu ai 100% încredere? Minunat. Și ce se poate întâmpla? Să te părăsească? Să te dezamăgească? Să rămână lângă tine? Să continui? Sunt x posibilități și sunt posibilitățile tale pe care ți le asumi din momentul în care ai hotărât să-i mai acorzi o șansă. Și dacă am spus mai sus că Dumnezeu poți fi chiar tu, iar religia spune că Dumnezeu este "judecătorul", de ce nu te judeci singur? De ce să nu te așezi confortabil, să-ți imaginezi că ești cel mai bun și corect om din întreg universul? Și în judecata asta fii tu cu tine. Că așa se face. 

Oare de ce nu suntem învățați de la bun început că astea sunt singurele arme de care avem nevoie în bătălia cu viața? Of și câte "de ce-uri" avem!

 

Cică Dumnezeu te iubește, dar tu te iubești? 

 

Pe aceeasi tema...

• Bărbatul trebuie să te facă fericită din nimic, altfel îți pierzi timpul
• Generația care nu mai apreciază nici omul de alături, nici apa pe care o bea

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!