Situația a degenerat în momentul în care am rămas însărcinată, iar soțul meu a început să fie obsedat de greutatea mea. La început îmi atrăgea atenția discret și diplomat că o să mă îngraș și că nu e cazul să mănânc „pentru doi” cum se zice. Apoi a început să-mi monitorizeze atent dieta și să fie un adevărat tiran cu mine.
Atunci mi-am pus pentru prima dată întrebarea dacă nu cumva și el, ca toți ceilalți, este cu mine doar pentru cum arăt, și nu pentru că mă iubește. Era mândru să se afișeze la brațul unei femei superbe, dar nu era dispus să-i suporte cele câteva luni de sarcină și de revenire la siluetă, după naștere.După ce am născut a fost dezamăgit – și nu s-a străduit să ascundă asta – de faptul că silueta mea nu mai era la fel. Eram la fel de frumoasă, doar cu zece kilograme mai mult. Comportamentul lui s-a schimbat radical și am început să nu ne mai înțelegem. Pe fondul unei depresii post-natale și al problemelor în căsnicie am început să mă îngraș și mai mult.
Acum am cu 50 de kilograme peste limita mea normală (adică am în jur de o sută de kilograme), am divorțat, trăiesc singură cu copilul meu de doi ani și am diabet. Pe fond de stres, pe fond de mâncat necontrolat, medicii îmi spun că trebuie să slăbesc pentru că este în pericol viața mea, dar nu am nicio voință să fac asta. Pentru că știu că a slăbi și a reveni la dimensiunile de dinainte de sarcină înseamnă să revin la hărțuielile prin care ma trecut timp de 25 de ani și cărora nu cred că le mai pot face față.
Sunt între alternativa de a muri pentru că-mi plesnește inima de grăsime și a muri la un moment dat de depresie pentru că sunt ... prea frumoasă. Paradoxal, deși știu că nimeni nu poate crede asta, pentru mine frumusețea e o povară imposibil de suportat. Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa [email protected].
Atunci mi-am pus pentru prima dată întrebarea dacă nu cumva și el, ca toți ceilalți, este cu mine doar pentru cum arăt, și nu pentru că mă iubește. Era mândru să se afișeze la brațul unei femei superbe, dar nu era dispus să-i suporte cele câteva luni de sarcină și de revenire la siluetă, după naștere.După ce am născut a fost dezamăgit – și nu s-a străduit să ascundă asta – de faptul că silueta mea nu mai era la fel. Eram la fel de frumoasă, doar cu zece kilograme mai mult. Comportamentul lui s-a schimbat radical și am început să nu ne mai înțelegem. Pe fondul unei depresii post-natale și al problemelor în căsnicie am început să mă îngraș și mai mult.
Acum am cu 50 de kilograme peste limita mea normală (adică am în jur de o sută de kilograme), am divorțat, trăiesc singură cu copilul meu de doi ani și am diabet. Pe fond de stres, pe fond de mâncat necontrolat, medicii îmi spun că trebuie să slăbesc pentru că este în pericol viața mea, dar nu am nicio voință să fac asta. Pentru că știu că a slăbi și a reveni la dimensiunile de dinainte de sarcină înseamnă să revin la hărțuielile prin care ma trecut timp de 25 de ani și cărora nu cred că le mai pot face față.
Sunt între alternativa de a muri pentru că-mi plesnește inima de grăsime și a muri la un moment dat de depresie pentru că sunt ... prea frumoasă. Paradoxal, deși știu că nimeni nu poate crede asta, pentru mine frumusețea e o povară imposibil de suportat. Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa [email protected].
Auzi draguta, am impresia ca pana sa te ingrasi te-ai cam "rasfatat" in baza frumusetii tale vis-a-vis de barbati (nicidecum ca nu ti-a placut) si cand ai dat de greu, nu ti-a placut deloc si te-ai refugiat la frigider fara sa crezi o clipa ca o sa ti se intample asa ceva tocmai tie, asa ca trezestete.........
Trist dar adevarat!Nu esti nici prima si nici ultima!Pentru ca ai fost frumoasa toata viata nu ai stiut si nu stii sa apreciezi ce ai!Cu totii stim cat de mult conteaza.Sunt oameni care isi fac operatii etetice si nu numai pentru asta,care sunt dureroase...O intreaga industi s-a construit pe indemnul:fi frumoasa!Da.Barbatii sunt cam magarusi,femeile urate sunt cele mai jalnice iar tu ar trebui sa slabesti ...in cele din urma poti fi urata la batranete...in mod natural...daca vrei sa schimbi ceva schimba-ti atitudinea,lumea este asa de mii de ani!Crezi ca o sa se schimbe pentru tine?Cu firea pe care o ai nu conteaza aspectul fizic pt ca daca erai urata ai fi stat intr-un colt timorata pt ca esti urata si iar ai fi fost nefericita si cu o poveste trista in palmares.Singura probleme aici este faptul ca nu vrei sa vezi partea plina a paharului:femeile fumoase pot avea orice barbat doresc:tu ce fel de barbat iti doresti?Si inca ceva :tuturor ne plac persoanele frumoase!Lumea e superficiala si nu o sa se opreasc in loc pentr ca te-ai impiedicat tu de primul obstacol iesit in cale.Dar...nu e nici o problema poti sta in continuare trista si timorata si infranta!Viata nici nu a inceput bine si tu ai decis ca vrei sa renunti pt ca nu corespunde basmelor si povestilor din copilarie!!Offf!Daca prin munca s-ar ajunge sus atunci Kim Kardashian si multe altele ar trebui sa cerseasca la colt de strada!Draga mea,viata trebuie luata asa cum este ea si trebuie sa fii constienta ca povestile gen telenovela sunt doar povesti!Si nu iti zic sa te schimbi peste noapte si sa vanezi barbati cu bani etc dar o acceptare a realitati nu ar strica si...termina cu prostia cu autodistrugerea!!Multa bafta!Si...nu uita viata e prea frumoasa ca sa renunti la ea asa usor!!
ma intreb cat de frumoasa poate sa fie,o fi reincarnarea afroditei sau ce.am vazut multe fete dragute,frumoase dar nici una atat de incat sa nu te poti abtine sa observi ca este proasta sau oricare alt defect.era bine daca trimitea si o poza nu sa se victimizeze atat.poate e doar in capul ei.cunosc multe urate care au impresii marete despre persoana lor.si daca era cu adevarat desteapta putea profita de aceasta frumusete sa ajunga departe.
Parerea mea e ca ar trebui sa slabesti un pic, poate 30 de kg. Inteleg ca nu vrei sa mai fii asa atragatoare ca inainte, dar ai un copil de crescut care ar trebui sa fie mai presus de orice. Iar tu ar trebui sa lasi deoparte smiorcaiala asta. Esti frumoasa, ok. Cu asta basta. Dar sa nu exageram nici cu depresiile astea.
Ce iventie cretina.Nu exista femeie care sa urasca sa fie admirata si sa mai si fie fericita ca a lasat-o sotul, pentru ca, nu e asa, o iubea doar pentru cum arata. Ridicol
Povestea ar putea fi adevarata, cunosc un caz asemenator, cand o fata extrem de frumoasa, s-a ingrasat anume pentru a nu fi hartuita de ''admiratori''. E introvertita si uraste atentia. Chiar as spune ca are sociofobie, ii e frica de unii oameni, dar mai ales de barbati. Nu toti cei care se uita la noi sunt pe placul nostru, evident. Grasimea pentru ea a fost ca o carapace in care s-a inchis.
da, sigur, o alta poveste ,, adevarata,, : ))))))))))) victima propriei frumuseti. bullshit.