Foto: Angelica Naghen, psihoterapeut
Teoretic, o frică se manifestă atunci când există un pericol iminent amenințător cu moartea. Atunci când viața unei persoane este pusă în pericol și este amenințată cu moartea, aceasta manifestă comportamente de apărare, care în alte contexte pot fi considerate anormale, dar într-o astfel de situație manifestând comportamente precum: fuga, lupta, generarea de zgomot puternic sau chiar înghețarea în sensul lipsirii de reacție, pot ține în viață persoana amenințată.

Pe raționamentul că atunci când viața ne este amenințată se manifestă frica, mă întreb, ce amenințare cu moartea poate determina apariția fricii de ridicol?

În practica psihoterapeutică, am descoperit că viața poate fi în pericol și atunci când persoana este dominată de o altă frică decât frica de moarte sau amenințătoare cu moartea, aceasta poate muri trăind. O persoană ajunge să moară trăind, atunci când își consumă viața în relații toxice, atunci când se lasă copleșită de valori morale care nu sunt ale ei și care nu construiesc la dezvoltarea personală ci la moartea acesteia trăind totuși.

Frica de singurătate, frica de eșec, frica de a nu fi perceput/ă ca „…” (etichetat), frica de rușine, frica că el/ea nu se va descurca în lipsă, frica de a nu se răni X, și alte asemenea frici care câteodată sunt mai importante și înaintea fricii de moarte, pe unii îi țin în viață, iar pe alții îi țin din viață.
 

Oamenii se pierd atunci când sunt copleșiți de frică și atunci începe sfârșitul

Iată câteva comportamente care pot conduce la moarte trăind:

1. Mobilizându-se către performanță atunci când sunt copleșiți de frica de eșec, oamenii pierd timpul petrecut cu ei înșiși sau cu cei dragi, sau pierd modalități mai creative pentru rezolvarea unor sarcini sau obiective pentru că vor alege calea sigură și testată deja pentru a nu risca eșecul.
2. Își pierd idealurile și visele atunci când își trăiesc viețile după regulile altora sau ale societății, din frica de a nu fi respinși. Frica de respingere îi face să urmeze reguli pe care nu le simt ca fiind conforme cu ei și cu valorile lor, făcându-i astfel să se piardă.
3. Se supun continuu și consideră că obediența este o valoare din frica de a nu își pierde partenerul de viață sau serviciul, sau …, totul din frica de a nu fi abandonați.

Aș putea spune că, aceste frici, adică fricile din afara celor clasificate de medicină și totuși descoperite în practică și aproape la tot pasul în viață, pot fi integrate în categoria „frica de viață”. Deși unele frici ne pot ține în viață, am convingerea că frica ucide totuși. Ucide mintea, ucide creativitatea, ucide libertatea …

Ție de ce îți este frică? Dacă nu ai răspunsul, sau ai răspunsul și nu ai soluția pentru depășirea fricii tale… Vino spre tine!