Am fost intrebata de ce, dupa varsta de doi ani, unii copii fac crize de furie, a caror violenta le poate speria pe mame si nu numai; le poate chiar face sa creada ca au gresit cu ceva...

Am fost intrebata de ce, dupa varsta de doi ani, unii copii fac crize de furie, a caror violenta le poate speria pe mame si nu numai; le poate chiar face sa creada ca au gresit cu ceva in cresterea si educarea copilului.

Raspunsul este ca, de fapt, este o etapa normala in evolutia mentala si emotionala a copilului, in care el testeaza pana unde poate merge in comportamentul sau. Rolul mamei este, in acest moment, de a-l face sa inteleaga, coerent si ferm, unde se situeaza limitele.

Intensitatea crizei de furie este relevanta pentru temperamentul copilului, adica difera in functie de acesta, atitudinea mamei fiind decisiva in evolutia emotionala a prichindelului.

O reactie excesiv de severa din partea mamei risca sa inabuse spontaneitatea copilului si sa-l faca incapabil de a-si exprima emotiile in viitor. Analog, o reactie prea slaba si ezitanta a acesteia il va face pe micut insensibil sau indiferent la nevoile celorlalti, transformandu-l intr-un mic "tiran".

Cele mai multe manifestari de acest gen (furie, manie, ostilitate, agresivitate si negativism) sunt legate de exercitarea obiceiurilor si a regimului zilnic. Pe al doilea loc stau manifestarile protestatare si ostile fata de autoritatea celor din jur (conflicte de autoritate), iar pe locul trei se afla reactiile de furie fata de dificultatile care se manifesta in joc sau in traseele de realizare a dorintelor sale.

Este bine sa stii care este masura optima si unde trebuie dovedita autoritatea in a arata micutului de ce agresivitatea este un comportament negativ. In plus, este important sa iei in considerare si faptul ca aceasta stare este intensa, fara a fi profunda.

Recomandarile pe care ti le ofer sunt menite sa gestioneze crizele de furie ale copilului tau si sa ii formeze un stil afectiv-atitudinal echilibrat, fara excese:

1. Nu te autoculpabiliza - este normal ca micutul tau sa se comporte asa cum se comporta, criza de furie fiind specifica acestei varste; nu este vina nimanui.

2. Nu ceda santajului - fii ferma si fa in asa fel incat copilul sa simta ca nu poate obtine satisfactie prin acel comportament, astfel incat sa inceapa sa se stapaneasca, incetul cu incetul si putin cate putin.

3. Abate atentia copilului, antrenandu-l intr-o activitate distractiva, pe care sa o comentezi la maximum.

4. Anunta-l ca, daca nu va fi cuminte si nu se va comporta asa cum trebuie, va fi privat de o activitate sau de o jucarie care-i place foarte mult.

5. Evita pe cat posibil acele situatii care il pot enerva, obosi sau nelinisti.

6. Incurajeaza si recompenseaza, prin aprobare sau alte metode specifice copilului tau, comportamentele dezirabile ale acestuia.

7. Descurajeaza prin indiferenta orice tendinta a copilului de a se da in spectacol.

8. Daca ii faci un pic de morala, nu uita sa revii la atitudini apropiate lui, pentru a-l asigura de grija pe care i-o porti in continuare.

9. Fii un exemplu pentru el: evita sa te enervezi in prezenta lui, iar daca aceasta intamplare s-a produs deja, exprima-ti regretul.

10. Incurajeaza-l, ori de cate ori ai ocazia, in ce priveste coportamentele adecvate.

Acestea nu se vor a fi reguli imuabile; ele pot fi modificate de la caz la caz. Este foarte important insa ca, in orice situatie, sa respecti urmatoarele principii:

•  Copilul trebuie sa se simta iubit pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce face.
•  Copilul trebuie sa poata exprima liber tot ceea ce simte.
•  Educarea comportamentului se face cu blandete si in timp.

Iti doresc succes!