Tu cum iti folosesti capul?

Mi-am dat seama ce importante pot fi miscarile capului in conversatie acum multi ani, la Budapesta, intr-o discutie cu doua colege din Albania. Fetele spuneau DA, insa clatinau din cap a NU. Si viceversa. "Va place Budapesta?" "Da", spuneau ele din gura. "Nu", spunea clatinatul lor din cap.

Starea de confuzie a disparut dupa ce mi-am amintit  ca in tari ca Albania sau Bulgaria miscarea capului pe verticala inseamna "Nu", iar miscarea de rotire a capului de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga inseamna "Da". O dovada ca unele gesturi pe care le consideram naturale sunt de fapt invatate.

Dar nu e nevoie sa discutati cu albaneze pentru a realiza cat de importante sunt miscarile capului. In general, se considera ca exista diferente, nu numai in functie de zona geografica in care traiesti, ci si in functie de sex.

Intr-o conversatie, oamenii se folosesc de cap nu doar pentru a puncta afirmatii sau negatii, ci exprima in acest fel o serie intreaga de intelesuri si emotii. In general, se considera ca femeile isi folosesc capul, la propriu, intr-o masura mai mare atunci cand discuta intre ele, decat si-l folosesc barbatii in timpul unei discutii intre masculi.

Insa, atunci cand la conversatie participa atat barbati, cat si femei, primii dau din cap ceva mai mult decat partenerele de discutie.

Si totusi, potrivit unui studiu Virginia.edu efectuat la University of Virginia, in SUA, apartenenta la un sex sau la celalalt e mai putin importanta decat modul in care iti folosesti corpul (si in particular capul) in comunicare.

Cu alte cuvinte: daca incerci sa faci o anumita impresie asupra unui partener de discutie, modul in care arati e mai putin important decat modul in care te misti.

Interlocutorii se adapteaza la gesturi

Cercetatorii americani, condusi de profesorul de psihologie Steven Boker, au demonstrat acest lucru folosindu-se de o noua tehnologie ce permite schimbarea trasaturilor si a vocii unei persoane, in timpul unei videoconferinte. Ei au folosit figuri create pe computer, cunoscute drept avataruri, in videoconferinte cu persoane care credeau ca discuta cu persoane reale, nu cu versiuni create artificial.