Mai recent in Romania au inceput sa fie infiintate "after shool"-uri - locatii unde copiii pot petrece util timpul de cand ies de la scoala pana in momentul in care parintii scapa de la serviciu si vin si-i iau. Dana Blandu, directoarea after school-ului Scolar As ne explica in ce constau asemenea locatii si ce activitati au scolarii ce opteaza pentru Scolar As. Deviza acestui proiect este: "Copilul invatat, educat si relaxat este un superscolar, iar parintii scapa de griji si de teme pentru acasa".

Cum a luat fiinta acest proiect "after school"?

Suntem amandoua invatatoare (n. r.: Dana Blandu si Gina Stefanoaia - directoare la after school Scolar As). Avem o relatie speciala - suntem colege la scoala si avem si experienta unei relatii de tipul parinte - invatator (baiatul meu cel mare a fost elevul Ginei). Ne-a placut sa lucram impreuna si am colaborat foarte bine.

S-a intamplat de multe ori sa vorbim despre ce ar trebui schimbat in invatamantul romanesc. De multe ori am "visat" la spatii moderne, la material didactic adecvat, la activitati didactice atractive, la alt tip de relationare copil - invatator sau scoala - familie. Drept urmare, am inceput sa cautam solutii.

Scolar As este o idee pe care o pregatim de aproape sase ani, dar este doar primul pas, pentru ca dorim sa punem bazele unei scoli private.

Anul acesta ne-am mobilizat si am inceput: am lansat primul nostru proiect - un after school unde o echipa de invatatori si profesori cu experienta si performante in invatamant organizeaza eficient timpul elevilor din clasele I-IV dupa programul de scoala.

Ideea mi-a incoltit in minte in timp ce ma ocupam de educatia baiatului meu. Avand mai mult timp liber il luam de la scoala, ma duceam cu el acasa, il ajutam la lectii, mergeam la engleza, la karate, la patinaj... Mi-am dorit foarte mult sa-l cresc autonom, independent, creativ, dar el era nefericit fiindca nu socializa mai mult cu alti copii de varsta lui si tot timpul spunea: "Poate sa vina cineva la mine?".

Desi eu imi ocupam toata ziua cu el, el continua sa fie nefericit. Atunci m-am gandit pentru prima data ca ar trebui sa existe si in Romania locuri speciale unde copiii sa si relationeze si sa-si si faca temele.


Socializare prin invatare si, invers, pe invatare prin socializare cu alte cuvinte...

Pledam pentru ideea de continuitate - ceea ce se face la scoala, cu oameni de specialitate, trebuie sa se continue si acasa.

Copiii merg la scoala - acolo sunt oameni de specialitate; vin aici unde sunt tot oameni de specialitate - astfel se obtine continuitatea.  Spre deosebire de meditatia in particular, aici copilul beneficiaza practic in aceeasi locatie de ajutorul mai multor specialisti - invatator, profesori de limbi straine, antrenori, intalneste si alti copii, invata si sa invete dar si sa relationeze.

Acasa, din cauza variatelor motive (timp ocupat, stres, lipsa pregatirii de specialitate etc.) bunicii si parintii nu pot sa se descurce in totalitate.

Sigla noastra - un fel de scolar "Superman" - este un personaj de desen animat, care face lucruri bune, iar super scolarul acesta se lanseaza de la noi. Daca eu l-am lansat, daca l-am format cum trebuie, el va avea succes.


Care sunt problemele pe care le intampinati cu cei care sunt mai rasfatati, mai incapatanati?

Experienta de la clasa, pe care o are un invatator, studiul individual te ajuta sa capeti o anumita tehnica, o strategie pentru a putea aborda orice caracter, oricat ar fi de dificil. Pentru fiecare copil trebuie gasit tipul de motivatie care i se potriveste. Este adevarat, nu orice persoana are chemare si daruire pentru asemenea lucruri. Ar trebui ca intotdeauna sa se tina cont de faptul ca exista tratamente individuale - ce i se potriveste unui copil, nu i se potriveste si celuilalt.

Nu e suficient numai sa-l cunosti pe copil, trebuie sa-l si simti pentru ca numai impletind aceste doua forme de relationare reusesti sa vii cu ceva potrivit pentru el. Copiii au o intuitie grozava - ei te simt imediat si, de regula, negociaza, sunt incapatanati, razvratiti si "maraiti" numai cu persoanele care le permit asemenea comportamente.  Dupa cum simt cand trebuie sa se distreze si in ce limita, ei simt si locul unde este fermitate, continuitate, consecventa.

Ideea este sa construiesti un copil pe partile lui bune; daca tot timpul tu ii scoti in evidenta aceste parti, el va fi "un bun". Daca as vrea sa-i arat doar greselile, as forma un copil care ar avea comportamente nedorite de adulti.

Copiii de aici sunt foarte fericiti: se simt bine fara sa negocieze, se incadreaza foarte bine in programul de teme de doua ore, isi dezvolta deprinderea cu munca independenta foarte serioasa. Pentru noi este o prioritate faptul de a-i invata pe copii cum sa invete (sa inceapa cu tema orala - tema povestita, tema invatata si abia la sfarsit tema scrisa). Nimic nu se termina fara autocorectare, urmata de o discutie in care noi verificam si intrebam "Ce parere ai despre tema ta?".

De altfel, chiar  parintii spun: "Suntem foarte bucurosi, copiii nostri s-au responsabilizat. Nu numai ca au rezultate bune la scoala, dar sunt mai fericiti, sunt organizati, au incredere in ei."


Cat de mult se simte amprenta pe care o lasa parintele asupra copilului?

Psihologii spun ca mediul si ereditatea au influenta asupra copilului. Se spune chiar ca oglinda cuplului/parintelui este copilul. Se simte foarte mult amprenta familiei. De indata insa ce copilul vine la scoala nu ar trebui sa se mai puna accent doar pe amprenta familiei sau a scolii asupra personalitatii si formarii copilului. Accentul ar trebui sa se puna pe rezultatul colaborarii intre scoala si familie.

Copiii sunt extrem de inteligenti - ei inteleg unde merge si unde nu merge negocierea. Acasa copilul negociaza cu parintii; ar putea sa negocieze si cu noi daca nu am fi fermi si profesionisti. Un copil care acasa da din picioare aici nu da, iar parintii nostri sunt foarte fericiti, asa ii simtim noi.


De cat timp se deruleaza acest program?

Am inceput relativ recent -  am lansat primii fluturasi, cu o zi inainte de inceperea scolii si am avut o perioada de inscriere intre 12 septembrie - 1 octombrie. Reactia a fost neasteptata: au venit foarte multi oameni care au vazut, s-au uitat, au intrebat, au discutat insa nu s-au inscris decat trei copiii in acea perioada de inscriere. Teoretic am inceput cu trei copii, la sfarsitul primei saptamani aveam zece, la sfarsitul celei de-a doua saptamani aveam 17 copii.


Dumneavoastra propuneti trei variante de program: program normal (12.30 - 16.30), program lung (12.30-18.00) si un program special. Care este cel mai solicitat?

Din cei 17 copii, majoritatea au agreat intr-o prima saptamana programul normal ce include masa de pranz, activitati recreative sau program de somn si efectuarea temelor. Dupa 16.30 - ora la care se termina programul normal - se intampla activitati dragi copiilor si, in cateva zile, multi parinti si-au schimbat optiunile in favoarea programului lung sustinand: "Vrem programul lung pentru ca sa poata participa si la germana, la engleza, la aikido...".

In acest moment, din 17 copii 12 sunt pe program lung si 5 pe programul special, adaptat nevoilor individuale. Ei vin in anumite zile, astfel incat sa beneficieze de cursurila de care au nevoie.


Care sunt principalele facilitati de care beneficiaza parintii, in urma acestui program?

Ce poate sa fie mai frumos pentru un parinte decat sa se duca la serviciul lui pentru a lucra fara griji, in timp ce isi stie copilul in siguranta?

Sa nu uitam ca traim intr-o lume in care putine sunt mamicile casnice; avem din ce in ce mai multe mamici - oameni de afaceri, tatici la fel, unde exista un numar mare de responsabilitati.

Parintii sunt castigati foarte mult pentru ca stau relaxati la serviciul lor si atunci cand copilul lor ajunge acasa, el este un copil "mancat" - cu o mancare buna, sanatoasa, gatita zilnic in bucataria proprie, este un copil "distrat" - se recreeaza prin miscare, joc, activitati practice sau activitati artistice in camera de joaca sau in aer liber in spatiul special amenajat, este un copil "invatat", cu lectiile facute complet si corect, este un copil care a facut si miscare.

Nu mai trebuie sa "consume" timp mergand in diverse locuri din Bucuresti pentru activitatile extrascolare. O mamica ne spunea: "Sunt foarte bucuroasa ca invata sa picteze pe sticla, toata vara mi-am dorit sa-l duc cursul de la Muzeul Satului si nu am reusit".

Orele de limba engleza se desfasoara zilnic: trei zile pe saptamana beneficiaza de ore de engleza "distractiva" (profesoara vine pe programul de recreere si copiii se joaca, dar si comunica intre ei in limba engleza) si timp de doua zile de engleza "mai didactica".

Aikido se desfasoara de doua ori pe saptamana, germana tot de doua ori pe saptamana. Intr-o zi de miercuri am invatat "tehnica micului actor"; alta data am facut coregrafie, dans ritmic, iar acum copiii participa la un curs de pictura pe sticla.

Parintele care vine seara si isi ia copilul "mancat, invatat si relaxat" nu mai are altceva de facut decat sa-l iubeasca si sa-l dragalaseasca pentru ca majoritatea conflictelor parinte-copil apar in momentul temelor. Parintele este stresat, este grabit si ajunge sa spuna suparat: "Cum nu intelegi un lucru atat de simplu?". Insa, acel lucru atat de simplu reprezinta o descoperire pentru copil.


In cazul in care parintii sunt prea ocupati pentru a avea timp de cel mic, la cine se poate apela intai si intai - bunicii?

Se stie ca relatia dintre bunici si nepoti este una cu totul speciala. Bunicii, de obicei, au timp si dorinta de a ajuta la cresterea celui mic. Ar trebui sa folosim aceste disponibilitati ale bunicilor acolo unde ele pot fi folosite eficient: un sfat bun, o poveste inainte de culcare, o plimbare in parc, o prajitura buna, de casa. Dar, nu trebuie sa transferam responsabilitatea educatiei - a supravegherii permanente, a efectuarii temelor asupra bunicior; de multe ori bunicii se dovedesc a fi foarte ingaduitori. In aceste momente copilul recurge la primele tactici de negociere pentru ca bunicii sunt dispusi sa lase. Incepand negocierea, copiii pot deveni adevarati maestri ai acestei "arte", neconstientizandu-se faptul ca ei, indirect, isi formeaza un stil de viata.

Ce variante ar mai fi? Dadaca - noi cunoastem o multime de copii care fac temele cu dadace; menajere... de fapt noi, romanii, ne pricepem la absolut orice.

Eu, personal nu as avea curaj sa-mi las copilul sa faca lectii nici macar cu o educatoare pe care o iubesc si pe care o respect, dar care face o munca speciala strict pe domeniul ei.


Cine se ascunde in spatele acestui program? Care sunt specializarile persoanelor care se ocupa direct de copii?

Pe langa investitia in logistica, o alta mare investitie a fost in timpul alocat recrutarii de personal. Am cautat sa formam o echipa din invatatori si profesori care au profesat, care au experienta didactica si care stiu cum sa abordeze copiii.

Exista multi profesori care stiu engleza sau care stiu germana, dar, daca nu stiu cum sa relationeze cu cei mici, nu au cum sa colaboreze cu noi.

In alegerea personalului am pus accentul pe doua lucruri extrem de importante: profesionalism si o anumita daruire. Ca sa fii eficient, pe langa o predare foarte buna, trebuie sa ai "lipici" la copii, un fel special de a relationa cu ei.

Daca noi mai gasim after school-uri in Bucuresti trebuie sa ne gandim cine sunt ele. In aceasta toamna a aparut o noua "moda": gradinitele acorda supraveghere si scolarilor, lucru destul de confuz.

Gradinitele si after school-urile sunt doua institutii diferite: in gradinite lucreaza educatoarele, in after-school-uri - invatatori si profesori.


Scolar As propune si o camera web online.

Cred ca ar trebui ca aceste camere sa existe oriunde. Noi am mers pe ideea ca parintele sa se uite si sa-si vada copilul in orice moment. E un motiv in plus pentru siguranta si confortul parintelui. Nu ascundem nimic parintilor. Tu, parinte poti sa vii sa asisti la ore, daca ai nevoie de confirmari suplimentare fata de ce iti spune copilul.


De ce va adresati numai pe acest segment clasele I-IV. De ce nu va ganditi si mai departe? Sunt copii care au in continuare nevoie de ajutor la nivel gimnazial?

Da, este o idee foarte buna, dar, atunci, pentru a nu intra in conflict cu propriile noastre crezuri gandim ca ar trebui o organizare specifica varstelor respective, iar copiii sa fie indrumati doar de specialisti: profesori din invatamantul gimnazial.


Cum ati functionat in perioada grevei?

Am functionat normal - copiii au venit, dar mai putini - unii si-au prelungit vacanta, altii au preferat sa ramana acasa. Cu cei care au venit am lucrat cate o ora pe zi pentru a nu iesi din ritmul de lucru - la aceasta varsta, lucrurile se uita foarte repede. Greva i-a defavorizat destul de mult - din tot ce-au invatat in primele saptamani de scoala, dupa atata pauza, s-a sters o mare parte. Am lucrat cu ei si ne-am si distrat, ne-am imprietenit, ne-am jucat.


Care sunt planurile de vacanta?

Ne gandim sa incadram in programul special si vacantele, mai putin vacanta de Craciun. Ne-am organizat pe vacanta intersemestriala din 1 in 7 noiembrie. Am venit cu un program de vacanta si am mers si intr-o vizita: la sediul firmei Aqua Land, un loc unde "sunt gazduiti" coralii pana cand sunt construite acvarii noi. Am dus copiii sa vada un loc unde se lucreaza cu pasiune.

Vacanta de Craciun este o vacanta foarte scurta care trebuie petrecuta in compania parintilor. Copilul trebuie sa invete sa-si petreaca impreuna cu familia cele mai importante sarbatori. Privind vacanta de vara, vom veni cu idei, multa miscare, mult sport si... putine lectii.