Kinetoterapia respiratorie propriu-zisa implica tehnici precum:tehnica de relaxare Wolpe;curente de relaxare orientale ( Yoga, Zen); relaxare fiziologica de tip antigravitationala (Jockobson, Schultz, Macagno),relaxare psihologica (Parow, Anderson).   
De asemenea, exista programe speciale pentru copii: programul Albert Haas, metoda daneza Hechschemer. Aceasta metoda cuprinde:corectarea curburii patologice a gatului si capului coordonat cu respiratia;corectarea umerilor si a spatelui;corectarea coloanei vertebrale dorsale si lombare;corectarea pozitiei bazinului si a mobilitatii acesteia din patrupedie;reeducarea tipica a diafragmului si a respiratiei de tip abdominal.
Starile patologice vor determina, forma, tipul, perioada tratamentelor kinetoterapeutice de educare, invatare, reeducare neuromioartrokinetica. Programele vor fi periodizate dupa starea pacientului, in stadiul I, II, III si impartite in timp si spatiu pe etape scurte, medii si lungi. Fiecare stadiu si etapa va cuprinde obiectivele primare si secundare, generale si specifice de tratament recuperator kinetic.
 

Cat este de eficienta aceasta terapie?

Eficienta terapiei prin miscare este recunoscuta de milenii. Organismul uman constituie o unitate care, ca toate celelalte fiinte vii, coexista intr-o stransa interrelatie cu mediul inconjurator. Atata timp cat organismul se mentine in stare de echilibru cu mediul, reusind sa se adapteze permanentelor schimbari ale acestuia, omul este sanatos. Boala reprezinta tocmai expresia ruperii echilibrului dintre organism si mediu.

Unele ramuri ale medicinii umane (pediatria, internele, chirurgia, traumatologia etc.) au ca scop refacerea echilibrului dereglat, in timp ce altele cauta sa prezica bolile, iar altele sa dirijeze spre alte ramuri, cum este kinetoterapia, care sa educe si/sau sa reeduce acest echilibru tulburat in neurodezvoltare, prin miscare la copilul afectat.