Riscurile Rh-ului negativ asupra sarcinii
Sănătate · Sarcina / 17.12.2002

As dori mai multe informatii despre riscurile unui Rh negativ asuprasarcinii. Mentionez ca sunt la a doua sarcina (3 luni) am avut un avortacum un an de zile. Care sunt procedurile medicale pentru a intampina osarcina cu probleme, sau pentru nasterea unui copil sanatos? Mediciide aici (Canada) m-au asigurat ca nu sunt probleme dar nu sunt preaincrezatoare in competenta lor. Multumesc anticipat, Andreea.

Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie, raspunde:

In general cand se vorbeste de Rh nu poti sa nu remarci izul de misterce emana in jurul acestui termen. Din pacate lipsa de preocupare pentruinformatie atat a populatiei cat si a autoritatilor medicale a dus lasituatii care mai de care mai particulare, unele hilare, altele de-adreptul dramatice. Anecdotal pot sa spun ca o femeie cand a fost intrebatace tip de Rh are, pozitiv sau negativ, a dat dovada gradului de informarea unei bune parti a populatiei si a raspuns nonsalant: "Nu stiu. Celbun". De aceea sper ca prin articolul ce urmeaza sa arunc un graunte delumina in acest capitol major si totodata frumos al patologiei sarcinii.


Ce este Rh-ul? Toata lumea stie, la ora actuala, ce sunt grupele sanguinesi care este rolul lor in procedurile de transfuzie. Cu siguranta orcinestie ca exista 4 grupe de sange: A, B, AB si O. Ce inseamna asta? Peoricare dintre hematiile unei persoane exista niste lanturi proteicecare proiemina in exterior, un fel de antene, similar celor TV pe care levedem zi cu zi pe terasele blocurilor. Antenele acestea poarta numele deantigene. Simplist vorbind, hematiile unei persoane pot avea pe suprafatalor numai antigene de tipul A (individul avand astfel grupa sanguina A),numai B (grupa B), dar le poate avea simultan si pe amandoua (grupa AB)sau poate fi lipsita de prezenta ambelor (grupa O).


Nu multa lume stie insa ca pe langa aceste antigene "canonice" maiexista alte peste 50 de tipuri de antigene eritrocitare, deci implicitpeste 50 de grupe sanguine, dintre care cea mai mare notorietate o detinantigenele Rh. Denumirea de Rh vine de la numele unei specii de maimute(maccacus rhesus) folosite in cadrul unor experimente tinute in anii 40care au dus la descoperirea acestui factor. Interesant este faptul caaceasta descoperire a fost facuta de acelasi Karl Landsteiner, care adescoperit si existenta grupelor ABO cu aproape 40 de ani inainte! Existamai multi membrii ai acestei familii de antigene Rh, dintre care cel mai"recalcitrant" este tipul D. Daca hematiile unei persoane prezinta pesuprafata lor antigene tip D (luam acest exemplu) atunci ea va avea Rhpozitiv, lucru valabil la 85% din populatia lumii. Restul de 15% nu auaceste antigene prezente, fiind Rh negative.


La ora actuala nomenclatura grupei sanguine a unei persoane trebuiesa contina obligatoriu tipul de antigen ABO si prezenta sau absentafacorului Rh, de exemplu "grupa AB - Rh negativ".

Nu trebuie sa fii neaparat un laureat al unui important premiuinternational pentru medicina pentru a sti ca transfuzia uneicantitati de sange de la o persoana la alta trebuie facuta numai inconditiile potrivirii grupei sanguine a persoanei transfuzate cu cea adonatorului. Potrivirea acestor grupe poarta numele de compatibilitate,iar, logic, nepotrivirea este denumita incompatibilitate. Deci pentruca o transfuzie intre doua persoane sa fie reusita trebuie ca macar celemai importante dintre zecile de antigene existente simultan pe suprafataunei hematii sa fie similare. Daca aceasta similaritate nu apare, seproduce hemoliza.


Ce este hemoliza? Sub presiunea factorilor evolutionari, organismeleau trebuit sa-si dezvolte sisteme eficiente de aparare care sa le ofereprotectie impotriva atacurilor agentilor patogeni din mediu. Acestea suntgrupate sub denumirea de sistem imunitar, care, la modul profan vorbind,reprezinta "armata" oricarui organism. "Soldatii" acestei armate suntcelule speciale (leucocite) care au anumite atributiuni in strategiade aparare a organismului respectiv (fiind si ele impartite in familii:limfocite, neutrofile, eozinofile, macrofage, etc.).

Ele au rolul de a patrula si de a identifica si ulterior distruge oriceintrus care nu prezinta o "parola" sau un "insemn" pe care acesti soldatisa il recunoasca a fi "self", adica propriu organismului respectiv. Pefiecare dintre celule din componenta oricarui organism se afla acelasitip de antigene (antene), care sunt recunoscute de catre limfociteca fiind self, deci inofensive. Daca antigenele de pe suprafata uneicelule nu corespund celor recunoscute de catre leucocitele gazdei,celula va fi distrusa (acest fenomen sta la baza rejectiei organelortransplantate). Acelasi fenomen are loc si in cazul unei transfuziicu hematii care au pe suprafata lor antigene incompatibile, astfelca sistemul imunitar al organismului gazda va distruge hematiiledonatorului. Acest proces specific poarta numele de hemoliza.

Ce este incompatibilitatea Rh? Stricto sensu, incompatibilitatea de Rhapare in cazul unei transfuzii sanguine de la o persoana Rh pozitivala una Rh negativa. In aceste circumstante anticorpii organismuluitransfuzat va distruge hematiile donorului, care au la suprafatalor antigene Rh. In practica sintagma aceasta este folosita pentru adescrie o situatie potential patologica in care o mama Rh negativaeste insarcinata, fatul avand Rh pozitiv. De ce incompatibilitateafeto-materna este potential si nu franc patologica? Pentru ca, anatomicvorbind, circulatia sanguina fetala este strict separata de circulatiamaterna, astfel incat in mod normal hematiile fetale nu se intalnescniciodata cu sangele matern. Dar in anumite circumstante patologice sauprovocate (dezlipire de placenta, curetaje uterine, sarcina extrauterina,avorturi spontane, placenta adanc inserata (acreta), proceduri invaziveprecum amniocenteza, biopsia de vili chorionici, etc.) aceasta separareeste alterata, astfel incat sangele fetal, purtator de antigene Rh, seamesteca cu sangele matern. Cele doua tipuri de sange fiind incompatibile,sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rhpozitive ale fatului fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh,distrugand hematiile incriminate. Din fericire, la primul conflict,anticorpii formati sunt de tip IgM, care sunt molecule voluminoase ce nupot traversa placenta, astfel incat nu pot afecta fatul. Aceasta esteocazia in care organismul matern devine sensibilizat la antigenele Rh,cu o exceptie. Exceptia apare atunci cand mama are grup O iar sangelefetal poarta oricare dintre antigenele de grup ABO (deci A, B sau AB),astfel incat hematiile fetale sunt distruse de anticorpii materni anti-ABO(care sunt deja prezenti in circulatie) inainte ca organismul matern sa"ordone" fabricarea de anticorpi anti-Rh. Cand mama este compatibilaABO cu fatul, apare izoimunizarea Rh feto-maternala.

Ce se intampla in cazul unei izoimunizari Rh? In momentul cand o mamadeja alloimunizata Rh ramane din nou insarcinata apare pericolul cafenomenul de transfuzie accidentala dintre circulatia fetala si ceamaterna sa se repete. Daca acest lucru se intampla, hematiile fetalepatrunse in circulatia materna vor declansa un raspuns imun foarte rapid(numit anamnestic deoarece sistemul imunitar "tine minte" ca a mai fostvizitat de intrusii respectivi) caracterizat prin fabricarea de noianticorpi anti Rh care au rolul de a distruge orice hematie intalnitapurtatoare de antigene Rh. Din nefericire pentru fat anticorpii dingeneratia aceasta sunt de tip IgG, care au molecula mica si pot traversaplacenta. Nu este nevoie de foarte multa imaginatie pentru a intui ceurmeaza: anticorpii materni patrund in circulatia fetala si distrugorice hematie intalnita. Amploarea "macelului" eritrocitar fetal esteproportionala cu concentratia (numarul) de anticorpi fabricati de catremama. In functie de aceasta, afectarea hematiilor fetale poate variade la alterare minima pana la distrugere masiva. Deci, ca o concluzie,avem de a face cu o anemie hemolitica a fatului.

Ce face fatul in aceste circumstante? In momentul cand hematiile fetaleincep sa fie distruse de catre anticorpii materni, transportul de oxigenla nivelul organelor fetale este diminuat, astfel incat fatul intrain hipoxie. Pentru a suplini pierderile, copilul incepe sa produca maimulte hematii prin hiperplazia (cresterea in volum) maduvei osoase undeare loc sinteza eritrocitara, fenomen ce duce la deformarea oaselorrespective (stern, oasele craniului). Pe masura ce tot mai multehematii sunt distruse, resursele maduvei sunt depasite astfel incatfatul este obligat sa recruteze alte organe hematoformatoare care sasuplineasca eritropoieza ineficienta. Acestea sunt splina, ficatul sirinichiul, cresterea in volum a acestora conducand la cresterea in voluma abdomenului fetal. Cum ficatul este si locul sintezei proteice, si cumacesta este acum "preocupat" cu sinteza de hematii, neglijand oarecumfunctia lui proteino-formatoare, cantitatea de proteine din sange scadedramatic, astfel incat acestea nu mai pot indeplini una dintre functiilelor, aceea de retinere a apei in interiorul vaselor de sange, rezultandextravazarea plasmei cu aparitia edemelor si a ascitei fetale.

De asemenea fatul incearca sa scape cat mai eficient de hemoglobinain exces, rezultata din hemoliza, formand bilirubina. Aceasta esteexcretata in lichidul amniotic dar se depune si in tesuturile fetale,rezultand icterul.

Tabloul descris mai sus face referire la cazul unei afectari masivea eritrocitelor fetale. Daca afectarea este dramatica, se poateproduce moartea intrauterina a fatului, situatie denumita anasarcafeto-placentara. Daca fatul reuseste sa supravietuiasca pana la termenel devzolta dupa nastere icter, situatie denumita icterul hemolitic alnou-nascutului. El poate fi minor, capacitatea naturala de eliminare abilirubinei depuse in tesuturi fiind eficienta, sau grav, circumstantain care bilirubina se depune in nucleii striati situati in creierulcopilului, determinand aparitia icterului nuclear, boala cu afectareneurologica deosebit de severa.

Strategia in cazul unei incompatibilitati Rh. In medicina este mai usora preveni decat a trata. In consecinta in cazul unei incompatibilitatiRh este imperios a preveni aparitia alloimunizarii feto-maternale, deciimplicit a consecintelor acesteia. Cu se poate face acest lucru? Nufoarte greu. Trebuie doar putina bunavointa si responsabilitatedin partea doctorului ginecolog. Fiecarei paciente trebuie sa i seidentifice de la prima vizita grupa sanguina ABO si Rh, si sa i se facaun screening pentru anticorpi daca se observa o incompatibilitate cupartenerul sau daca exista suspiciunea unei alloimunizari accidentalein antecedente. Pacientele gasite cu Rh negativ si cu rezultatelescreeningului negative sunt candidate pentru terapia profilacticacu imunoglobuline anti-D ( indreptate impotriva anticorpilor maternianit-Rh). Viata acestor anticorpi este de cca 12 saptamani, astfel incatin aceasta perioada orice transfuzie accidentala in sarcina curentanu se va finaliza cu alloimunizare intrucat anticorpii materni vor fidistrusi de catre imunoglobulina administrata. Este redundant a amintica profilaxia este inutila in cazul in care tatal sigur al copiluluieste si el Rh negativ. Imunoglobulina anti-D se administreaza standardodata in saptamana 28 de amenoree si apoi 72 ore postpartum (aceastaultima doza se face doar daca copilul este Rh pozitiv).

Alte situatii in care profilaxia cu Ig anti-D este indicata (dar dinpacate nu se face) sunt urmatoarele: sangerare in trimestrul I sauII, avort spontan sau la cerere (curetaj), inainte de o procedura deechografie interventionala (de ex. amniocenteza), cazuri documentateechografic de hematom decidual, in cazurile de moarte fetala. Intrucatantigenele Rh apar inca din a 30-a zi de la conceptie, este bine aadministra profilactic si mamelor Rh negative care au sarcina ectopica.

Aprecierea gradului de transfuzie de sange fetal in cel matern se faceprintr-un test special, numit Kleihauer-Betke, care deceleaza catehematii fetale sunt prezente in sangele matern. Rezultatul obtinuteste folosit in dozarea imunoglobulinei anti-D care este eficienta indoze de 10 mcg pentru fiecare mililitru de sange fetal apreciat a fi incirculatia materna prin testul sus-mentionat.

Strategia in cazul unei alloimunizari Rh. In cazul acesta trebuiescindeplinite doua deziderate: unul este aprecierea gradului anemiei fetaleiar cel de-al doilea este corectarea acesteia pana se atinge maturitateaplamanului fetal astfel incat nasterea sa fie posibila fara riscuri.

Confirmarea alloimunizarii se face prin decelarea prezentei de anticorpianti-Rh in sangele matern (se face un test special numit "Coombsindirect", titrurile de 1/8 sau chiar 1/16, in functie de laborator,insemnand ca mama este alloimunizata).

Pasul urmator este a determina daca fatul este supus riscului, cacidaca el este Rh negativ, este in afara oricarui pericol. In caz depaternitate sigura, daca tatal este homozigot pentru D, copilul va fisigur Rh pozitiv. In caz de paternitate incerta sau daca tatal esteheterozigot D, se face prelevare de celule fetale (amniocenteza sau CVS)si printr-o procedura genetica speciala denumita PCR (polymerase chainreaction) se poate determina daca fatul este sau nu Rh negativ. Dinpacate procedurile invazive mentionate se insotesc de un mic risc deavort si necesita interventionisti cu experienta, astfel incat se asteaptadezvoltarea unor tehnici de decelare a celulelor fetale in sangele matern(fara distrugerea acestora).

Determinarea gradului de afectare fetala se face in functie de titrulanticorpilor, care se determina si lunar daca este cazul. Daca titrurileating 1/16 sau mai mari, este indicata o procedura de diagnosticinvaziva, in speta amniocenteza. Am amintit mai sus ca bilirubina fetalaeste eliminata de fat in lichidul amniotic, astfel incat concentratiabilirubinei in acest lichid este folosita a determina gradul de afectarefetala (trebuie tinut cont totusi si de varsta sarcinii).

Daca titrurile anticorpilor sunt mici, este suficienta monitorizareafetala prin echografie, care poate sa arate afectarea fetala prindescoperirea edemului, a ascitei, a maririi de volum a abdomenului fetal,a ficatului si splinei fetale, etc.

Recent s-a pus la punct o metoda neinvaziva de determinare a afectariifetale care sa inlocuiasca amniocenteza, si care are la baza determinareaechografica Doppler a fluxului sanguin fetal (se foloseste arteracerebrala medie).

Toate aceste metode de determinare a gradului anemiei fetale suntindirecte. Singura metoda directa este punctia cordonului ombilicalsub control echografic si obtinerea de sange fetal care este studiatulterior.

Strategii terapeutice: In viata intrauterina exista in cazurile cuafectare serioasa doar doua optiuni: declansarea nasterii prematur, dacafatul are peste 32-34 de saptamani si terapie intensiva postpartum, sau,a doua optiune, trasnfuzie intrauterina, daca varsta gestationala estesub 32-34 saptamani. Este inutil a mentiona ca aceasta ultima proceduratrebuie facuta doar in unitati spitalicesti cu experienta in domeniu.

Postpartum, fatul afectat este preluat de catre serviciul de neonatologie,si tratat intr-un serviciu de terapie intensiva.

O vorba in final: Iata ce diferenta uriasa este intre atitudineaprofilactica (una sau doua simple injectii) si ce resurse de diagnosticsi de terapie fantastice sunt necesare in tratarea propriu-zisa aacestei afectiuni. Descoperirea Rh-ului, a imunoglobulinei anti-D,descrierea curbelor Lilley (bilirubina din lichidul amniotic) precumsi dezvoltarea tehnicilor de ecografie interventionala care au facutposibila transfuzia intrauterina a fatului, toate aceste minunate dovezide pricepere medicala au facut ca urmarile incompatibilitatii de Rh safie din ce in ce mai putin dramatice.

Inca o data: a preveni este mai simplu decat a trata. Daca aveti Rhnegativ si partenerul dumneavoastra are Rh pozitiv, daca ramanetiinsarcinata, sa nu va multumiti niciodata cu vorbe, venite din parteadoctorului, de genul: "Nu cred ca vor fi probleme", sau "Sunt sigur cao sa fie bine". Aveti dreptul sa fiti informata de ceea ce urmeaza a fifacut si, de ce nu?, chiar si dreptul de a schimba doctorul daca acestanu va inspira incredere.

Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro