Psihologii din cadrul CPAP

Proiectul abordeaza tematica relatiei cu copilul in perioada imediat urmatoare nasterii si in copilaria mica. Experienta terapeutica arata ca momentul in care o femeie devine mama este incarcat de sentimente, adesea contrare, trairi afective intense, amintiri ale evenimentelor din propria copilarie, indoieli si foarte multe intrebari.

Mamele sunt ingrijorate, speriate, tulburate de fiecare comportament sau reactie a copilului lor atunci cand simt ca ceva "nu e in regula". Fie ca este vorba despre alimentatie, somn sau joc, despre limbaj sau plans, despre un copil care refuza, care nu comunica, despre diferite intamplari, evenimente, situatii dificile prin care familia trece, mamele sunt primele care simt ca se intampla ceva cu copilul lor.
 
Ele au nevoie de ajutor si imediat dupa nastere sau in primele luni de viata ale bebelusului si in urmatoarele perioade pe care cel mic le parcurge. Solicitarile terapeutice se constituie dintr-o multime de intrebari despre dezvoltarea fizica si psihologica a copilului, despre relatia mama-copil si despre ele-insele ca femei si ca mame.

De asemenea, sunt foarte importante comparatiile pe care tanara mama le face intre copilul ei si alti copii, intre copilul ei si ea insasi cand era mica, intre ea ca mama si propria ei mama sau alte femei.

O parte dintre aceste ganduri, intrebari si framantari sunt constiente, de altele insa nu ajungem sa ne dam seama. Dintre cele mai intalnite stari resimtite de mame sunt teama, disperarea, tristetea fara a stii cu exactitate cauza. Apare astfel impresia ca nu sunt "mame bune", se invinovatesc excesiv, devin perfectioniste, nemultumite din orice, ajung sa ceara copilului mai mult decat poate, sa-l certe si sa-l pedepseasca cand nu e cazul sau, dimpotriva, sa fie prea indulgente.

Pentru a gasi o solutie pentru fiecare situatie problematica, mamele se bazeaza fie pe sfaturile rudelor, fie pe carti, reviste, site-uri, fie pe propria intuitie. Altele aleg varianta de a cauta si comunica cu alte mamici aflate in situatii asemanatoare. De multe ori, mama reuseste sa primeasca ajutor si gaseste o cale de iesire din impas. Alteori, problema nu-si gaseste rezolvare, ba chiar se agraveaza.

Iata principalele situatii cu impact psihologic care pot sa apara:

• stari depresive, anxioase, temeri nejustificate si chiar fobii care apar dupa nastere;
• sentimentul inutilitatii, tind sa-si supraprotejeze bebelusul sau se simt vinovate ca nu se descurca asa cum "trebuie";
• sentimentul de a fi depasite de situatie, incapabile sa faca fata, sa-si ingrijeasca bine copilul, mai ales dupa nasterea primului copil;
• plansul si disperarea, oboseala si starea de tensiune, orice mica problema poate lua proportiile unei catastrofe;

Cele mai frecvente cauze pentru care mamele cer ajutor pentru copil sunt:

• probleme de alimentatie si somn;
• hiperactivitate, agitatie sau lentoare;
• intarziere psiho-motorie;
• dificultati de adaptare, de comunicare si relationare;
• probleme de limbaj;
• agresivitate sau auto-agresivitate.

In general, mamele ajung la psiholog cand simt ca "ceva nu este in regula" cu copilul lor din punct de vedere al dezvoltarii psihice, cand exista probleme de comunicare cu copilul sau in familie, cand medicul le recomanda consiliere psihologica sau psihoterapie in legatura cu o problema a copilului lor, cand ele insele se simt deprimate, stresate, cand par sa se afle intr-un "cerc vicios", intr-o situatie incerta, ambigua, lipsita de perspective, cand relatia cu partenerul este dificila si mama se simte coplesita, lipsita de sprijin, neinteleasa.

CPAP propune incepand cu luna octombrie un grup de suport pentru mame cu copii mici. In cadrul grupului, se urmareste:

1. Exprimarea in cuvinte a propriilor temeri, dorinte, planuri, sperante legate de ce inseamna a fi mama, legate de propriul copil si de modul in care mama il percepe si il simte;
2. Amintirea propriilor trairi si nevoi din copilarie;
3. Apropierea de starea bebelusului si a copilului mic si invatarea intelegerii si descifrarii sensului reactiilor lui;
4. Renuntarea la idei preconcepute in privinta cresterii copiilor, la tiparele folosite in educatie;
5. Descoperirea de noi modalitati de comunicare si relationare cu propriul copil si cu ceilalti membrii ai familiei.

In cadrul proiectului "Cum e sa fii mama?", Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie ofera servicii de consiliere psihologica si psihoterapie: de grup in diada mama-copil (atunci cand mama simte ca cel mic are o problema, ca nu se dezvolta in ritmul normal, ca nu poate comunica cu el, ca n-o asculta, ca n-o intelege etc) si individual pentru mama (cand mama constientizeaza ca problemele sunt ale ei si decide sa ceara ajutor pentru ea insasi pentru diferite stari, trairi, situatii traumatice prin care a trecut, conflicte, simptome). Pentru informatii: [email protected]