Unul din 59 de copii a fost diagnosticat cu autism în 2014, cu 15% mai mult decât în 2012 și cu 150% mai mult față de anul 2000. Viteza cu care apar tot timpul noi cazuri de autism a determinat numeroase polemici. Specialiștii se întreabă dacă această multitudine de cazuri se datorează faptului că se nasc tot mai mulți copii care suferă de această afecțiune sau pur și simplu părinții învață cum să recunoască simptomele autismului și iau legătura cu medicii mai rapid. Indiferent care este motivul, autismul afectează foarte multe familii și fiecare caz trebuie tratat în funcție de circumstanțele particulare.

 

„Deși copiii nu sunt testați pentru autism decât la grădiniță sau la școală, există semne pe care un părinte le poate recunoaște chiar și la 1 sau 2 ani. Autismul nu este neapărat ceva rău care trebuie remediat. Fiecare creier uman funcționează într-o manieră individualizată, însă trebuie să ne asigurăm că atât copiii, cât și familia, au parte de sprijinul necesar”, explică dr. Wendela Whitcomb Marsh, specialist în psihologia infantilă.

 

 

De obicei bebelușii sunt foarte curioși, privind cu mai multă atenție fețele persoanelor decât obiectele din jurul lor. Dacă bebelușul evită să te privească atunci când îi zâmbești, când îi vorbești sau când te joci cu el, ar putea fi un semnal de alarmă. Bebelușul poate prefera uneori să se uite cu atenție la anumite obiecte, mai ales dacă i le arăți chiar tu, dar nu este bine dacă bebelușul te ignoră complet în timp ce încerci să interacționezi cu el.

Majoritatea copiilor, inclusiv bebelușii, pot fi atenți la mai multe persoane în același timp. Acest lucru poate include să privească lucurile pe care le faci și apoi să revină la tine, uitându-se și pe fereastră în același timp. Un test util este să te întorci, să te uiți la un obiect din celălalt capăt al camerei și să spui ceva în timp ce arăți spre el. Copilul se uită în aceeași direcție încercând să localizeze obiectul menționat? Dacă nu se uită decât la degetul tău și ignoră ceea ce ai spus despre obiect, este posibil să aibă probleme cu atenția distributivă. 

 

Un alt test sugerat de specialiști sunt baloanele de săpun. Fără să îi arăți ce faci, suflă baloane de săpun în toată camera și urmărește reacția copilului când le vede. Își concentrează atenția doar asupra baloanelor și ignoră persoanele din jur? Sau se uită la tine și la ceilalți pentru a-și împărtăși bucuria? În general, copiii care sunt diagnosticați ulterior cu autism preferă să se bucure numai de baloane, evitând să privească celelalte persoane.

Cum îți arată copilul ce vrea sau de ce are nevoie? Arată cu degetul jucăria dorită și se uită apoi la tine? Acest tip de comunicare nonverbală este foarte des întâlnit în cazul bebelușilor. În schimb, un copil care suferă de autism, poate pur și simplu să țipe sau să plângă fără să arate spre nimic și fără să privească vreo persoană. În continuare părinții vor trebui să ghicească ce vrea copilul, arătându-i diferite obiecte, cum ar fi jucării, un biberon, biscuiți etc. În momentul în care copilul se oprește din plâns sau nu mai țipă înseamnă că au găsit obiectul potrivit. Copiii care suferă de autism au dificultăți majore în transmiterea ideilor pe cale verbală sau nonverbală.

Uneori copiii iau un părinte de mână și îl trag spre bucătărie pentru a-i arăta că le este foame, privind înapoi spre părinte. De asemenea, ar putea atinge mâna părintelui sau pot încerca să-i întoarcă fața spre ei pentru a-i capta atenția, mai ales dacă părintele folosește telefonul mobil în acel moment. Este perfect normal, însă trebuie să fii atent dacă pur și simplu îți folosește mâna ca pe o unealtă, spre exemplu dacă nu poate deschide o cutie și îți pune mâna pe ea fără să se uite deloc la chipul tău. O astfel de acțiune este întâlnită frecvent în cazul copiilor care sunt diagnosticați cu autism. Practic ei înțeleg că acea mână poate deschide cutia, așa că merg direct la sursă pentru a obține efectul dorit.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!