Foto: Bogdan Talașman pe scenă

„Alerg dupa vise”...

Un maraton montan nu se compară cu unul pe asfalt, explică Bogdan Talasman. În maratonul montan urci pe o creastă la 2000 de metri, apoi cobori, după care iar urci și iar cobori. În octombrie, am participat la Maratonul Piatra Craiului (2250 m), primul maraton montan din România, făcut acum 10 ani. „E cel mai greu, nu e pentru oricine...”

Bogdan povestește că a început alergarea ca o dorință de a fugi după ceva, „un fel de deconstruire a metaforei alerg după vise”.  Pentru el alergarea nu e o fugă de sine, ci dorința de a fi tu cu el însuși. „Nu te întreci decât cu tine, nu te interesează cine trece pe lângă tine. Doar dacă cineva se accidentează, mă opresc. Dacă văd pe cineva la ananghine, ajut, toți cei care participă la așa ceva nu-și pun problema să plece mai departe, în pofida riscului de a pierde cursa…”

Anul viitor vrea să încerce un ultramaraton, 100 de km în alergare pe munte, cât două maratoane jumătate, făcute în 24 de ore. „La un ultramaraton nici o regulă nu mai e valabilă. Este cu totul altceva: te deshidratezi așa de tare încât urinezi cu sânge. Se aleargă noaptea, prin pădure, factorul psihologic e foarte important pentru că, la un moment, când îti cade o unghie sau îți rupi meniscul, îți pierzi motivația. Ce te împinge mai departe?”, spune Bogdan.