Linia de sosire o treci în interior

Dacă îl intrebi de ce-i place să alerge, răspunde simplu: pentru că nu ești în competiție cu nimeni. „Linia de sosire o treci în interior, tot timpul. Când urci înjuri de mama focului, te plouă, e frig, poți să cazi pe râpe, să-ți rupi gâtul, dar când treci linia de sosire, toate astea se duc. Terminarea unui maraton e ca pe scenă, se lasă cu aplauze furtunase, apoi e liniște. Lumea pleacă, și tu rămâi pe scena goală, singur în sală. Îmi place liniștea aceea. E ca un halou. O liniște interioară pe care nimeni nu o mai poate tulbura. Timpul se dilată. Sunt un norocos că pot face chestia asta, de doi ani alerg. Și că am meseria asta, că sunt actor, merg mână în mână...” Despre actorie, Bogdan Talașman afirmă că nu se consideră un actor comic ci unul tragic-comic. „Întotdeauna mi-au plăcut rolurile tragic-comice, în care un ochi râde, altul plânge. Am fost mereu fascinat de Buster Keaton și Charlie Chaplin…”