Cred ca mai intai se impune sa vorbim despre acceptiunea noastra despre critica, despre maniera cum ne raportam la critici. Critica poate fi una venita din exterior: prieteni, colegi, parinti, persoana iubita, persoane fara relevanta semnificativa etc., sau din interior, si anume: autocritica.

Aceasta receptivitate a noastra la critica are legatura stransa cu stima de sine, cu felul in care noi ne percepem si evaluam imaginea de sine, cu imaginea pe care noi dorim la un moment dat sau mai mereu in viata noastra de zi cu zi, sa o aratam celorlalti.

Imaginati-va cum ar fi sa primiti feedback-uri aflate intr-o mai mare sau mai mica contradictie cu ceea ce voi vreti sau considerati ca ati reusit sa transmiteti celor din jurul vostru? Critica este departe de a fi una cu valente exclusiv negative. Ea isi propune sa ne semnalizeze ca lucrurile par a nu sta asa cum credem, vrem sau ne dorim noi la un moment dat, sau intr-un context sau altul.

Ea se doreste a avea valente pozitive, insa perceptia noastra asupra ei poate fi adesea perturbata de propriile noastre temeri sau nevoi. Ideal ar fi ca in viata de zi cu zi sa stim cum sa sortam aceasta informatie venita din jur, sa reusim sa ajustam acele "oglinzi" din exterior intr-o maniera care sa ne permita sa accedem la esenta acelei reflexii: partea "obiectiva" a acelei observatii sau a acelui punct de vedere.

Menirea lor sau scopul criticilor poate fi variat. Spunand asta ma refer la intentia din spatele acelei critici. Intentia este data de cel care o aduce. Impactul ei, cat si raportarea sau conformarea la acea critica depinde de cele mai multe ori de noi.

Se intampla adesea sa investim oamenii din jurul nostru (parinti, iubit, sot, sef, prieteni, etc) cu incredere, cu puterea de ne "dicta" ce este sau nu permis, ce este sau nu corect, ce este sau nu "bun" in viata nostra sau la noi. In functie de aceasta sortare, selectie de persoane "imputernicite", aceste critici pot avea o mai mare sau mai mica importanta sau impact asupra noastra.

Totul este ok daca acest impact aduce dupa el modificari pozitive in viata noastra. Insa in momentul in care aceste critici "actioneaza" asupra noastra ca niste piedici, ne limiteaza sau interfereaza intr-o maniera negativa, restrictiva (de ex de tip non-actiune), este de preferat sa ne gasim si alte oglinzi (in cazul in care acordam mai multa incredere sau valoare oglinzilor externe).

Sau este de preferat sa intuim, in relatie cu propria noastra parere, repere care sa ajusteze si sa regaseasca o "realitate" cat mai in concordanta cu subiectivul si obiectivul de moment. Lucru realizabil insa nu dupa un numar de incercari in care rezultatele, atingerea obiectivelor sau starea noastra de bine sunt printre singurele noastre feedback-uri resimtite din plin.